A fost odata… in Romania (I)

Locatia curenta::/, Povestile Matildei, Romania/A fost odata… in Romania (I)

A fost odata… in Romania (I)

Ok, stau si privesc “pagina” goala gandindu-ma despre ce urmeaza sa scriu si inca nu imi vine sa cred ca a venit momentul asta. Mai intai era doar o idee, un gand d-ala nebunesc ” ce ar fi daca as avea o motocicleta si m-as plimba cu ea “. Apoi traseul a fot unul clasic, parcurs de multi deja. Categoria A luat undeva in noiembrie cu ultima tura de examinari din 2008.
Motocicleta a venit in decembrie tocmai de la Targul Mures si, din fericire pentru mine afara inca nu era zapada asa ca nu am mai asteptat 2009 pentru a “ma plimba cu ea”. Ce mai conta ca era nu frig de iti inghetau mucii pana sa apuci sa iti stergi nasul (desigur, spun asta doar metaforic… ) ce mai conta ca degetele le simteam numa asa cand incercam sa le desprind de ghidon…’ cine mai zbura ca mine? nimeni.
Au urmat luni in care ma jucam leapsa cu vremea: eu pandeam weekendurile cu temperatura de macar 3-5 grade sa plec, soarele imi zambea 5 zile pe saptamana cat eram la birou si ii tragea cate o ninsoare sau lapovita in fix in weekend de imi doream sa fi locuit in Arizona. Am mai strans ceva kilometri, Valea Doftanei in ianuarie, Girgiu in februarie, Suceava de Paste si tot asa m-am trezit ca se apropie vara si odata cu ea ziua cand ar fi trebuit sa plec in concediu. Cu ea, Matilda, motocicleta.. Si cu ea, Andreea, prietena. In caldurile din iunie si iulie s-au topit si amestecat tot feluri de idei si planuri: sa mergem fiecare pe motocicleta lui, sa mergem doar cu Matilda, ce traseu sa urmam, cand sa ne luam concediul, putem sa ne sincronizam si cu alti prieteni si dincolo de tot aburul asta o intrebare mai grozava decat toate “chiar mergem?”.
10 August si inca nimic nu era clar. Rack-urile si case-urile pe care le comandasem inca din iunie nu ajunsesera, din 2 motociclete ramasesem doar una, cort n-aveam asa ca nici nu ne mai ingrijoram de alte “amanunte” cum ar fi traseu clar, ce vedem, ce luam, ce nu luam.
14 August concediul incepea oficial in urmatoare zi, dar parca toate intamplarile neintamplate si neauzite pana acum la nemtii cei exacti si promti faceau ca “infrastructura” pentru bagaje sa nu fie inca in RO. Si uite asa masina din parcare isi freca din ce ince mai increzatoare caucicurile de bucurie ca va vedea tara.
Dar cand ma gandeam deja cum o sa ma amagesc eu la fiecare curba luata cu masina ca “lasa ca macar asa e mai sigur” iata ca primesc telefon de la “omu cu bagajele” ca au venit fiarele. Hopa… serios? Si e vineri seara…
Start cronometru: fuga sa le iei, apoi cumpara si cort, saci de dormit, cauta prelata de nebun pe la magazinele Plus (desigur ca “nu mai avem, dar o sa aducem saptamana viitoare” ) intoarce-te acasa, apuca-te de montat rack-urile in fata blocului. Injura nemtii pentru instructiunile doar in germana, paseaza hartia Andreei – “n-ai terminat facultatea limbi straine? cum adica da, dar engleza si franceza? ce… germana nu era buna?” , ia hartia inapoi ca doar are si schema si nu degeaba ti-au dat aia din Poli diploma de inginer… Eheei hai ca se intelege ceva din desen si ‘muttershaiben’ dar nemtisorii mei care au sudat fiarele astea cred ca erau cam nedormiti. In vreo 2-3 locuri cativa milimetri “off” intre piese si alta cale nu-i decat aia veche romaneasca: hai trage de teava aia, tine asa, impinge impinge. Hai ca le-am prins.
Bun si acum putem pleca… nu, inca nu. Mai trebuie sa merg sa iau side-case-urile ( despre care vorbisem cu cei de la magazin insa nu le luasem caci fara rack-uri n-avea nici un sens ). Sun si surpriza…
-desigur, le avem, dar sunt la depozit si azi e prea tarziu sa vi le mai aducem.
-ok, atunci maine dimineata?
-ah nu, maine e Sfanta Maria, nu se lucreaza. Insa putem sa vi le dam fara nici o problema saptamana viitoare, la prima ora.
-Multumesc domnisoara… dar e tarziu. Maine ar trebui sa fiu deja pe drum.
Inchid telefonul si ma gandesc pe cine stiu eu sa aiba macar soft-side-case-uri… ceva orice in care se pot cara niste haine, un cort, izopren,saci de dormit argh… cum naiba a devenit lista asta asa lunga?
Sambata dimineata, sarbatoare, magazine in Bucuresti inchise. Hai totusi sa sun si la unul de la Ploiesti. Au ceva dar de la alta firma. Sa vin totusi ca poate se pot adapta. Vin, ce sa fac? N-am prea multe sperante da’ macar ma plimb pana acolo. E frumos afara. Si o sa imi lipseaca Matilda in concediul asta facut cu… masina.
Ajung, omu imi arata ce are. Intr-adevar nu se potrivesc da’ poate le pacalim cu niste placute adaptoare. Nici aia nu se lasa prinsa usor. Dar omu’ meu nu renunta. Aduce si platbanda, mai o improvizatie si din nou metoda romaneasca iese invingatoare. Cand a terminat ma uitam ca prostu’. Nu imi venea sa cred ca magazinul ala nu era inchis, ca omul acela chiar isi dadea interesul si nu suferea de apatia tipica comerciantilor romani, ca gentile alea chiar stateau acolo ca Matilda din calut suplu gata de plimbari scurte s-a tranformat intr-un catar gata de drum lung.
Am plecat de acolo iar pe drumul de intoarcere ma tot uitam in retrovizoare la “desagi” fredonand in casca nici eu nu mai stiu ce cantec.
M-am oprit pe langa Otopeni cat sa fac o poza si sa dau un sms. “Maine plecam”. 

Ajuns in Bucuresti radeam spre soarele ce era deja spre apus. In curand aveam si eu sa ma indrept intr-acolo.


Si am plecat.
Fara un traseu sigur sau GPS dar cu o harta clasica, asezata frumos in tank-bag.
Fara prea multa experienta dar cu incredere si atentie.
Fara sa ne uitam la prognoza meteo dar cu 2 costume de ploaie viu colorate.
Fara sa stim “cum o sa fie drumul si locurile” insa cu increderea ca “dupa urmatoarea curba” vom vedea o Romanie frumoasa.


Pe curand

 

2013-09-29T20:50:34+00:00 By |5 Comments

5 Comments

  1. Anonymous September 3, 2009 at 9:00 am - Reply

    Ok, ai construit suspansul, desagii sunt sexy :D, acum zi-ne si continuarea :)) Ne tii asa pe jar ?! 🙂

  2. MD September 4, 2009 at 10:46 pm - Reply

    Gata, a venit si continuarea. Dar mai mult de 2 pe saptamana nu bag. sa fie clar 😛

  3. Alex September 21, 2009 at 12:57 pm - Reply

    Tare frate!! Arata ca si cand ai plecat la razboi… 😀 Ma mir unde a incaput si Andreea si cate injuraturi ti-ai luat/cate vanatai si-a facut

  4. MD October 9, 2009 at 12:26 pm - Reply

    He he, a incaput si ea saraca da' sa luptat mereu cu cortul pentru suprematia locului din spate :)). De vanatai nu stiu nimic in schimb… 😛

  5. A fost odata… in Romania V February 17, 2010 at 8:12 pm - Reply

    […] fereastra si o cana cu ceai fierbinte.  A sosit timpul sa terminam povestea inceputa anul trecut aici si a carei ultima parte se gaseste putin mai […]

Leave A Comment