A fost odata… in Romania (II)

Locatia curenta::/, Povestile Matildei, Romania/A fost odata… in Romania (II)

A fost odata… in Romania (II)

“Turistii nu stiu sigur pe unde au fost, calatorii nu stiu sigur pe unde vor ajunge” – Paul Theroux

“Cat o mai fi ceasu’? Nu se mai face odata 6 sa plecam”
Va aduceti aminte cu totii cand erati mici si nu prea puteati sa adormiti pentru ca urma a doua zi sa se intample ceva “mare”. Eu pateam asta macar o data pe an inainte sa vina Mos Craciun. Ei bine starea asta revnise… spre dimineata ma tot trezeam fara ceas avand impresia ca “e timpul” ( eu in mod normal am nevoie de 2-3 alarme ca sa ma “convinga” sa ma tresesc sa merg la servici ).
Si hai. Spalat fata cu apa rece, dus, o felie de paine cu nu-mai-stiu-ce, inca o data spalare pe fata cu apa rece, incarcat “desagii pe catar”, mai spala-te o data cu apa rece ca sa fii sigur ca nu visezi, Doamne ajuta, go.
Mda… go go da’ in prima curba pe straduta de la bloc eu o inclin pe Matilda “ca de obicei” si simt cum se duuuce “troleul” intr-o parte si parca ar vrea sa se puna pe-o rana si sa stea acolo. “Stai in ghete ca e drum lung” imi zic.
“Cum e? Te descurci? Daca iti e prea greu ne putem intoarcem si luam masina” o aud pe Andreea din spate. “Da, sigur, cum nu… fix acum ne intoarcem”
“Sunt ok. O sa mergem mai incet si ne descurcam.” Stiu ca nici ea nu ar vrea in “conserva”. De fapt si ea ar vrea “la ghidon”. Putina rabdare… si o sa ajungi si tu acolo.
Bucuresti, duminica (prea) de dimineata, strazi goale, in 2 secunde suntem la Petromul din-ainte de A1, in 3 secunde punem benzina si gata, chiar a inceput.

 

Acuma da, stiu ce o sa imi ziceti, autostrada+motocicleta = moartea pasiunii si plictiseala ratiunii. Dar nu prea exista o alta varianta mai rapida sa ajungem la Ramnicul Valcea s-apoi nici mie nu imi strica o perioada de impreitenire cu va… Matilda in noua ei forma.

Si tot asa kilometrii de asfalt se scurgeau sub roti cu tot cu gropile ocazionale din minunata autostrada, eu cu un ochi in spre gandurile mele si cu celalalt… la norii ce se imbulzeau spre Pitesti.

Acum nu stiu cum e pentru altii pe motocicleta cand vine vorba de vreme da’ eu sunt cu totul altfel decat cu masina.

Ok, esti constient de vreme si cand conduci, iti doresti si atunci sa fie “vreme frumoasa” dar nu iti pasa asa tare. Mai degraba de ingrijoreaza “vremea” pentru destinatie, locul unde o sa iesi din masina.

Insa cu motocicleta te apropii parca mai mult de “elementele naturii”. Suna cheesy asa scris da’ sa fiu al naibii ce aproape simti “natura” cand esti ud pana in oase sau cand mori de cald. Cum incepi sa adulmeci aerul si pandesti orizontul rugandu-te ca drumul sa te duca spre “poarta aceea de cer albastru” ce o intrezaresti intr-un colt de furtuna.

Tot asa a inceput si jocul nostru cu norii din spre Pitesti. Ei turnau in oras, noi incercam sa ne strecuram pe centura spre iesirea catre Ramnicul Valcea. Insa la un moment dat, speriati de cateva picaturi am zis ca mai bine sa ne echipam.

Eh si daca n-ati mai fost de mult la circ… ta-daaa uite pozele de mai jos 🙂

 

 

Buuun, echipati noi cum se cuvinte plecam spre un Deal Negru inorat dar uscat. Drumul pe Valea Oltului era cunoscut. Cozia era si ea intunecata insa ploaia continua sa ne ocoleasca. Cotim stanga spre Voineasa si intram pe un drum nou si din ce ince mai frumos. Asfalt bun, peisaje frumoase, nori care se ascund in vai si lasa loc razelor soarelui. Incet incet ma obisnuiam si cu “troleul” pe care calaream.

Barajul Bradisor: 


Am ajuns si intr-o “statiune” ce sunt curios cum arata noaptea. Vidra urma sa fie una dintre cele mai smechere statiuni din zona, in planul lui comunistilor. Acum…



De acasa nu plecasem cu un plan clar… dar o prima idee era sa campam pe langa Obarsia Lotrului. Pe masura insa ce ne apropiam de locul cu pricina ni se parea o idee din ce in ce mai proasta. Locul era plin de praf de la utilajele de asfaltat, de muncitori si tigani. Era si galagie destul de multa…iar timp mai aveam destul, soarele era inca sus pe cer. Mergem mai departe spre Petrosani. Buun, mergem da’ uite ca vine si prima proba speciala: macadam si pietre destul de mari si ascutite pe o portiune buna de kilometri intre Obarsia Lotrului si Petrosani… Nasol. Asta mica sarea din colt in colt de piatra aducandu-mi aminte ca ea e o “doamna”, are cauciucuri de asfalt si e facuta pentru plimbari lejere nu pentru drumuri rupte incarcata aproape la greutatea maxima admisa. “E hai Matilda ca daca iesim aici cu bine o sa te tin pe asfalt, nu te mai duc pe drumuri d-astea”. O minteam cu buna stiinta… peste cateva zile urmau Apusenii si drumul lor spre Padis…
Insa am invatat rapid ca oriunde as ajunge si oricum ar fi drumul, pentru un incepator calmul si lipsa grabei sunt prietenii cei mai buni. Dai de greu, incetinesti, o iei mai pe margine stai calm mai ales in incheietura dreapta si privesti inainte. Si mergi mai departe. Fata mea insa se distra de minune. Click in stanga, click in dreapta “uite valea aceea, uite norul celalalt”. Bun. Macar e frumos. Si daca stau bine sa ma gandesc peisajul a fost extraordinar in 90% din calatorie. Avem o tara extraordinar de frumoasa.


Cortul ne-am gandit sa il punem acolo unde se va termina asfaltul ep drumul DN66A ce leaga Petrosani de Herculane. Acum, acest drum este unul foarte controversat. Pana nu de mult putin mai mult decat un drum forestier dupa localitatea miniera Campul lui Neag, el trece prin mijlocul Rezervatiei Naturale Retezat. Neindoielinic din interese economice meschine el a intrat acum cativa ani intr-un amplu proces de reabilitare spre indignarea ecologistilor. Asa ca pana la urma lucrarile s-au oprit la intrarea drumului in parc si sincer nu stiu daca e bine sau rau. Cert este ca noi ne-am bucurat extraordinar de peisajul grandios si asfaltul impecabil.
A fost un final excelent pentru o prima zi lunga si plina de… inceputuri. 

Avand cortul ridicat (Nico, nu rade 🙂 )si focul facut, nu ne-a ramas decat sa ne savuram ceaiul in linistea serii…

 

2013-09-29T20:50:48+00:00 By |1 Comment

One Comment

  1. Alex September 21, 2009 at 1:05 pm - Reply

    Fain, fain. Vaca e transalpul, nu Matilda. In cel mai rau caz o vacutza chinuita de bagaje 🙂 Oricum, salopetele voastre fac toti banii 😀

Leave A Comment