A fost odata in Romania IV

Locatia curenta::/, Povestile Matildei, Romania/A fost odata in Romania IV

A fost odata in Romania IV

“Urmarind curgerea unui rau, vei ajunge cu siguranta la mare” – proverb francez.
E da, dar noi nu suntem in Franta, gandeam eu in timp ce ma bucuram de privelistea Dunarii in stanga mea. Iar pana la Marea cea Mare mai este ceva timp.
Tocmai iesisem din Drobeta Turnu Severin si urmatorul popas era aproape. Orsova si Manastirea Sf. Ana. Doar 35 km. Simplu nu e asa? Da… insa pe drum se lucreaza si sunt semafoare din 2 in 2 kilometri. Asa ca, dupa mai bine de 1 ora jumate intram in Orsova un oras cu peste 10 000 locuitori ce arta chiar foarte bine.
Curat, ingrijit, aducand parca tribut vechii asezari, inghitita acum de apele Dunarii, se intinde in golful Cernei si pe malul stang al Dunarii.Initial o veche asezare dacica, tinutul a fost pe rand provincie romana, sandjeac turcesc, tinut austriac pentru ca in timpul Primului Razboi Mondial pe dealurile din jurul Orsovei sa se duca aprige lupte de eliberare. Un lucru interesant legat despre Orsova este ca aceasta zona a redevenind pamant romanesc abia in mai 1919 la mai bine de 5 luni de la proclamarea Romaniei Mari in 1918.

Manastirea Sfanta Ana are o istorie speciala. Construita de Pamfil Seicaru in perioada interbelica aceasta a trecut prin ani negri ( in care era folosita ca hotel, bar si discoteca de catre comunisti ) pana cand a fost sfintita abia in decembrie 1990, la mai bine de 50 de la data construirii.

Drumul spre Moldova Veche este unul destul de liber. Din pacate este si “destul de in constructie” avand mari portiuni fara asfalt. Mai rau este ca portiunile de asfalt super bun se termina brusc si te poti trezi usor ca zbori cu 90-100 pe pietris… ud. Not very nice cand esti pe moto.

Si totusi, Defileul Dunarii este un loc unde e pacat sa te grabesti. pentru aproximativ 140 km nu stii ce sa privesti mai intai: maretia fluviului, stancile carpatilor pe care se catara in partea sarba o sosea suspendata ( pe care trebuie sa ajung cat de curand ), satele insirate pe lunca Dunarii. Si peste toate aceste locuri pluteste o senzatie…de continuitate de pod spre trecut. De la chipul lui Decebal cioplit in stanci si pana la cetatea Golubac ce pare construita in ape, . Dunarea este in aceste locuri un pod peste ani, spre un trecut tumultuos si uitat.

Dupa Moldova Veche ne-am despartit de Dunare. Urma sa ne regasim saptamana viitoare, la finalul calatoriei. Pana atunci, am urmat drumul 57 C peste Muntii Locvei in spre Oravita si Anina. 

Din nou aveam parte de o zi plina de soare si drumul se aseza in fata noastra cuminte, plin de viraje si privelisti frumoase. In momente ca acelea nu doar stiam, simteam de ce am plecat de acasa.

Neavand un punct clar de campat pentru ziua respectiva si avand parte de asa drumuri si privelisti incat nu ne venea sa ne oprim, am trecut tot mai departe si de Resista si de Caransebes pe drumuri in care uneori trebuie sa fiu destul de hotarat in a spune “nu” iluziei de circuit…

Ajungem si la Sarmisegetuza Romana ce nu ne impresioneaza absolut deloc. Un morman de pietre fara nici o amenajare, cu un hotel/motel ceausist parasit langa. Cateva casute pentru cazare si 2-3 masini cu “vizitatori”. Aruncam si noi o privire si plecam repede mai departe. Dupa ce iesim din localitate facem la dreapta pe primul drum ce o ia spre munti cu gandul sa gasim un loc de pus cortul…si iata-ne din nou, dupa numai 2 zile din nou la poalele Retezatului, de data asta insa pe versantul de nord.


Pana sa ajungem la Gura Apei gasim alte corturi pe marginea raului si hotaram sa ne alipim si noi de comunitate cu bune si rele. Alegem un coltiosor mai la marginea “taberei” si intindem cortul. Dincolo de lume si zgomotele oamenilor seara aprindea in liniste contururile muntilor.

Chiar inainde sa adormim ( era deja intuneric afara ) apare in “tabara” un baiat care ne cere voie politicos sa isi puna si el cortul langa noi. Partea interesanta era ca tipul calatorea pe…bicicleta. Ah si eu care credeam ca pentru moto e dificil sa impachetezi ce iti trebuie. Imaginati-va, cort, izopren, haine si ceva mancare, toate pe o bicla. Misto tipul, si trebuie sa fie si fain sa dai atata la pedale.

Totusi deocamdata ne place sa calatorim cu Matilda. Iar dupa o noapte linistita si fara nici un urs -inchipuit sau real- dimineata ne-a gasit gata de un nou drum.

2013-09-29T20:51:26+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment