Africa.04 – Plecarea

Locatia curenta::///Africa.04 – Plecarea

Africa.04 – Plecarea

Septembrie a venit pe nesimtite. Momentul cand trebuie sa fim in aeroport in Istanbu, pentru a ne imbarca spre Tanzania se apropie cu pasi repde. Printre alte probleme de logistica pe care incercam sa le rezolvam, am incercat, e drept cam timid, sa gasim si mijlocul de transport potrivit pentru a ajunge din Bucuresti in Istanbul.

Am incercat sa gasim bilete de avion. Insa ofertele acelea mult asteptate au intarziat sa apara iar costul biletelor au ramas mari in perioada asta. Am investigat si varianta autocar. Rezonabila ca pret, probabil ca aceasta ar fi fost alegerea “asezata”. Si eram foarte aproape sa cumpar biletele de autocar.

Insa… intr-o zi de joi, in timp ce eram inca la serviciu ingropat in excel-uri, imi vine un gand ce, la ora aia din seara si obosit dupa o zi de munca, mi se parea excelent. Dar acuma stiti cum e, cand ti se pare ca ai o “idee nemaipomenita” e bine uneori sa mai intrebi pe cineva, un prieten, o… sotie, nu de alta, dar sa iti bage mintile in cap.

Ii scriu Andreei un mesaj simplu: ” Hai cu motocicleta”. Acum, ca sa fiu sincer… stiu ca am “trisat”. Daca ii scrii unei tipe ce a mers cu tine vreo 9 luni prin lume pe motocicleta “Hai pe doua roti” si te astepti sa iti bage mintile in cap… nu prea e realista treaba. Ma asteptam deci la raspunsul ei, ce de altfel nici nu a intarziat: “hai”

Ei si de aici lucrurile au inceput sa se aseze. Adevarul era ca dincolo de costuri sau de problemele prasctice ce surveneau din folosirea altor mijloace de transport, aveam si un fel de liniste. Ceva nu era in regula. De atatia ani toate vacantele au fost cu mai multa sau mai putina implicare pe 2 roti. Iar acum, nimic? Chiar si un drum dus si intors de 4 zile si tot o sa fie mai bine decat nimic.

Chiar daca nu va merge cu noi in Africa, o sa fim mult mai linistiti stiind ca tot Gunnar va fi cel care ne va lua si ne va aduce acasa.Sa mergem deci cu motocicleta!

Desi avionul spre Tanzania este luni, mai bine ar fi sa plecam de vineri, astfel incat sa avem timp 1-2 zile sa vedem si Istanbulul. Ah, dar unde lasam motocicleta? Unde dormim in Istanbul? Intrebam prieteni, rude, oamenii vor sa ne ajute si gasim cateva piste de urmat.

In cele din urma, miercuri, cu 2 zile inainte de plecare ne gasim o gazda pe CouchSurfing, Basar. Si el are motocicleta. Si el stie cum este sa calatoresti. Ne trimite coordonatele GPS si ne spune ca suntem asteptati sambata la el.

Bun, deci avem si gazda in Istanbul, lucrurile aveau sa se limpezeasca simtitor. Intr-un fel. In alt fel… pregatirea bagajelor a primit o noua dimenziune: cea legata de calatoritul pe doua roti. Verificare tehnica (oare mai porneste Gunnar?), echipament moto, geci de ploaie, bocanci… stiti voi, tot tacamul. Insa era OK, cu acest fel de “harababura” suntem deja obisnuiti.

DSCF5726

Vineri ne gaseste deci “aproape” pregatiti de drum. Dupa jumatate de zi la serviciu in care incerc sa las lucrurile in ordine pentru urmatoarele 2 saptamani, urmeaza inca 2-3 ore scurte de pregatiri si… iata-ne pe drum. Primii kilometri sunt destul de chinuitori. Nu stim daca am luat tot ce ne trebuie. Nu stim daca am asezat bine bagajele. Nu stim daca…oare ce stim de fapt?  Emotii normale inainte de orice calatorie.

Giurgiu se apropie insa cu repeziciune si odata cu apusul soarelui, iesim din tara spre sud.

DSC_1563

Seara ne gaseste in Veliko Tarnovo, impreuna cu 2 beri reci si ganduri optimiste.

DSCF5738

Cu o zi inainte, Basar, gazda noastra din Istanbul, isi incheia invitatia sa stam la el cu urmatoarea fraza: “There are two types of people: people that have a motorcycle and people that want one”.

Draga Basar, daca este sau nu este asa… noi nu stim cu siguranta. Insa stim sigur ca noi avem motocicleta si o folosim chiar acum! Venim!

pedrum

 

2014-09-13T06:19:38+00:00 By |3 Comments

3 Comments

  1. Paul September 14, 2014 at 6:00 am - Reply

    Neatza.
    Ca de fiecare data, va citesc aventurile si ma identific 99% cu voi,prin gusturi, pasiune, felul de a vedea viata, modul de a calatori, planingul dar mai ales intensitatea cu care traiti fiecare moment din viata voastra. Mai, voi chiar imi placeti, asa ca va rog eu continuati sa ne povestiti aceste aventuri frumoase care ma fac acum sa ma duc in garaj si sa incep sa ascult acea frumoasa muzica plina de senzatii unice si vantul sa-mi strabata fata. Din pacate cel mai mare dezavantaj de a fi propriul tau boss, e ca lipsa de timp si cantitatea responsabilitatilor cresc extraordinar si proportional oarecum si din pacate nu am cum sa fac aventuri mai mari de 2-3 zile si chiar si alea planuite la job cu vre-o luna inainte. Va reamintesc de cand faceati America de nord, ca noi, eu si Adelina va asteptam si pe coasta Iberica si bineniteles “mi casa – su casa”!
    Va pupam va imbratisam si va uram mai presus de toate sa savurati fiecare moment cum ar fi ultimul (stiu ca deja o faceti), si sa va intoarceti sanatosi.
    Abraço e beijinhos Paul e Adelina – din frumoasa Lisabona

    • admin September 15, 2014 at 2:08 pm - Reply

      Draga Paul, iti multumim frumos pentru incurajari. Visam sa plecam hai-hui si prin Europa. In anii urmatori, daca o sa fim sanatosi, vom face si asta. Pana atunci insa, poate tu si Adelina veniti prin Romania? Daca da, sa ne spuneti caci ne-ar face mare placere sa ne intalnim.

      Sa aveti grija de voi!
      Andreea si Alex

  2. Ioana si Klaus September 14, 2014 at 6:26 pm - Reply

    Drum bun si o vacanta plina de AVENTURA!!!!!

    Va pupam si abia asteptam sa ne vedem in octombrie

Leave A Comment