Africa.05 – Prin Bulgaria

Locatia curenta::///Africa.05 – Prin Bulgaria

Africa.05 – Prin Bulgaria

Noh, ultima data ne indreptam spre Turcia. Insa intre noi si Istanbul se intindeau frumoasele (si uneori temutele) drumuri din Bulgaria. Si daca pana in Veliko acestea fusesera cunoscute. De aici spre granita cu Turcia si Edirne, intram in necunoscut. Acuma, eu nu prea ma iau dupa zvonuri. Timpurile cand erai oprit si intrebat de “bacsis” la marginea drumului cred eu ca au cam trecut. Deci dimineata nu ne-a gasit prea ingrijorati, “plecarea dis de dimineata” transformandu-se intr-o lancezeala pe terasa hotelului. In cele din urma, pe la ora 10 eram “gata de drum”.

Si oricum, judecand dupa cat de pustii erau strazile din Veliko, ora 10 era una mult prea matinala pentru o zi de sambata.

Ei si de bine ce plecam, abia iesim din oras si deja apare prima problema. Pe unde sa o luam? Cu o seara inainte, Google Maps imi spunea ca drumul cel mai bun (a se citi cel mai scurt ca numar de kilometri) ar fi fost I-55 care ne-ar fi scos direct in Svilengrad, langa granita cu Turcia. Numai ca GPS-ul nostru (cel “original” cumparat acum 2 ani din Paraguay), se jura ca nu exista nici un drum numit I-55 si insista sa mergem pe drumul european E85 (ceva mai ocolitor). Hmmm… desigur,  “navigatorul” (adica Andreea) nu s-a uitat bine, asta trebuie sa fie… asa ca trag pe dreapta sa arunc si eu o privire pe GPS.

Saracul navigator, avea dreptate, GPS-ul insista ca nu exista nici un drum “pe de-a dreptul” si sa ocolim pe E85. Insa… pe tablita din fata noastra scria frumos Svilengrad 200 km. Bun, hai sa mergem inainte. Atat google maps cat si drumarii bulgari trebuie sa stie ei cum e mai bine.

Plecam deci pe  I-55 si in mai putin de 20 de minute ajungem aproape singuri pe drum, intalnirea cu o masina devenind un adevarat eveniment.

In rest, suntem singuri. Kilometrii se scurg incet, padurile se scurg pe dealurile din jurul nostru, uneori atat de aproape de drum incat par ca vor sa inchida calea asfaltata. Alte ori, privelistea se deschide, lasand ochii sa fuga spre zarea, arsa deja de caldura amiezii. Ne place Bulgaria!

Trecem pe langa intinderi de ape (Zhrebchevo si Ovcharita fiind doua dintre lacurile mai mari) insa altfel, lucrurile raman fara nici un eveniment notabil. Oh in afara faptului ca uneori asfaltul se preschimba in piatra cubica…

…sau in gropi…

Uneori am senzatia ca trecem printr-o zona parasita de oameni. Sunt urme ale civilizatiei, stalpi de curent, drumuri, urme de roti, insa multe sunt in paragina iar fiinte vii sunt foarte rare. Si treaba asta este cumva relaxanta… ne bucuram de singuratate. Ne oprim fara nici o grija pe marginea drumului pentru “de-tabacirea” fundurilor (trebuie sa schimb saua asta…) si hidratare. Andreea se duce prin tufisuri sa fotografieze melci. Iar eu decid sa nu fac nimic. Realizez ca de mult nu am mai facut asta. Nimic. Ma asez langa Gunnar si este liniste. Linistea aia toropita a orei amiezei, cand pana si greierilor le este prea cald sa mai cante.

Insa linistea nu tine prea mult. Aud de peste drum un tipat (din ala serios) si apoi vad doua fiinte fugind speriate peste asflat spre mine. Una din ele este Andreea… speriata ca a gasit un paianjen mare pe tricoul ei. Acesta, paianjenul adica, era intr-adevar mai marisor si incerca si el speriat sa se refugieze sub roata motocicletei.

Bun, e clar, suntem pregatiti pentru Africa… Sigur acolo nu sunt ganganii… nu e asa? Hmmm. Sa lasam Africa pentru mai tarziu. Acum hai sa ne urnim de aici. Nu de alta dar sa nu ne prinda si foamea din urma, pentru  ca nu avem cu noi mare lucru de mancat. Planul nostru era sa mancam de pranz odata trecuti in Turcia. Insa granita parea atat de departe. Insa de data asta nu mai avem timp sa ne plictism pentru ca de ceva vreme vedem conturandu-se pe cer un mamut.

De fapt sunt 3 structuri distincte, ce (am aflat mai tarziu) formeaza complexul de termocentrale Maritsa Iztok, cel mai mare de acest fel din sud-estul Europei.  Privelistea este cu adevarat impresionanta, iar I-55 trece chiar pe langa una dintre termocentrale (daca nu ma insel, pe langa Maritsa Iztok-2, cea mai mare dintre cele 3 termocentrale).

Acum, mamuti “industriali” am mai vazut si la noi, in Romania, destui. Insa aici mi-a placut ca lucrurile nu erau in paragina. Complexul, privatizat, functioneaza din plin. Exista mine de unde se extrage materia prima ce este ulterior arsa pentru a produce electricitate. Sistemul este deservit de propria linie de cale ferata si este interdependent. Acum, despre poluare si alte amanunte, nu stiu amanunte. Insa cert este ca se produce electricitate. Pentru cine si la ce pret… este o alta poveste.

Noi continuam pe drumul ce imadiat dupa centrala se strica de tot.

Insa o tablita ne anunta Svilengrad 68 km. Deci trebuie sa fie bine. Mda, o fi I55 drumul direct din Veliko spre granita cu Turcia insa ma indoiesc ca este si cel mai rapid. Dupa inca o ora si ceva, iesim in calea europeana E85 si ne trebuie cateva minute sa ne obisnuim cu traficul. Mai bine de jumatate de zi am fost aproape singuri pe un drum ce parea uitat de timp. Mi-a placut.

Ce mi-a placut mai putin a fost ca nu am mai avut oportunitatea sa alimentam in Bulgaria. Planul era sa facem plinul in Svilengrad insa cum bulgarii au invatat sa construiasca centuri ocolitoare pentru a nu obliga traficul de tranzit prin mijlocul localitatilor… nu am avut nici noi ocazia sa trecem prin oras si sa alimentam. Ne-am delectat asadar cu benzia super scumpa de la Turci (aproape 8 lei pe litru). Si nu dupa multa vreme ne-am delectat din plin si cu traficul din Istanbul. Faptul ca o mare parte a zilei am zburdat singuri pe drumuri pustii, s-a razbunat din plin.

DSC_1575

Pana sa zburam spre Africa, trebuia mai intai sa ajungem in Asia. In partea asiatica a Istanbulului adica. Ceea ce avea sa fie o aventura in sine!

Tanzania este inca departe…

[separator style_type=”single|dashed” top_margin=”” bottom_margin=”” sep_color=”” icon=”fa-camera” width=”” class=”” id=””][two_third last=”no” class=”” id=””]

O parte din fotografii au fost facute cu un Fuji Finepix X10, multumita prietenilor de la F64.ro.

Lasati-va tentati de lumea fotografiei, dand un click pe logo-ul din dreapta.

[/two_third][one_third last=”yes” class=”” id=””]

F64

[/one_third][separator style_type=”single|dashed” top_margin=”” bottom_margin=”” sep_color=”” icon=”fa-file-o” width=”” class=”” id=””]

 

2014-10-28T23:21:53+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment