Africa.08 – Arusha si imprejurimi

Locatia curenta::///Africa.08 – Arusha si imprejurimi

Africa.08 – Arusha si imprejurimi

A doua noapte in Tanzania, petrecuta in suburbiile orasului Arusha, a fost si punctul cel mai de jos al calatoriei noastre in Africa. Poate ca a fost lunga calatorie cu Osaka Classic, terminata tarziu in noapte, pe intuneric intr-un loc neasteptat, poate ca a fost adaptarea la tipul de calatorie fara a avea propriul mijloc de transport (imi era la propriu un mare dor de Gunnar si de libertatea pe care mi-o oferea). Sau poate ca a fost adaptarea “fortata” la particularitatile locurilor si oamenilor. Nu sunt cu nasul pe sus. Vreau sa cred ca sunt destul de adaptabil. Insa recunosc, a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu diferentele intre ceea ce “ti se spune” si ceea ce “descoperi”.

Detaliile au prea putina importanta acum, fiind in sine o poveste in toate regula, insa e suficient sa spun ca observam cum eram stresat fara voia mea de lucruri pe care oricum nu le puteam schimba si cum mici chestii care altfel nu ar fi avut importanta, nu faceau decat sa duca gandurile intr-o directie inutila.  Asa ca, iata-ne pe o margine de pat, intr-o casa ce era departe de a fi ceea ce ar fi trebuit sa fie, luand prima decizie importanta a calatoriei: vom scurta turul “ghidat” si vom avea mai mult timp pe cont propriu. Si parca apele se mai limpezesc dupa aceasta decizie. Ne pregatim de culcare. Ce bine ca ne-am luat sacii de dormit de acasa si la fel, pe ultima suta de metri, Andreea cumparase o plasa de tantari nou- nouta, alba- alba.

A doua zi a venit mohorata si rece. Ne-am trezit ca de obicei devreme caci la 8 ar fi trebuit sa plecam in “safari”. Putin timp pentru a arunca o privire in jur.

OK, aici simt nevoia sa fac o prima paranteza – probabil vor mai urma cateva –  despre industria “safari” -ului. Sunt desigur pareri personale si foarte… partinitoare.  De origine arabica, cuvantul a fost adoptat in swahili (limba locala) si mai apoi in engleza, la sfarsitul secolului XIX. Inca inainte de a ajunge in Africa citisem ca acest cuvant si-a pierdut de mult sensul initial de “calatorie” (- in general “overland journey”). In zilele noastre, “safari” (alaturi de alte cuvinte din swahili -despre care o sa va povestesc mai tarziu), a fost efectiv devalizat de turismul de masa.

Pleci jumatate de zi cu un jeep? Safari!

Te dai cu autobuzul plin ochi si te opresti numai in lodge-uri de super lux? Safari!

Treci strada intr-un oras din Africa? SA-FA-RI!

De ce? Pentru ca asta tine la public. Turistul asta vrea sa auda!   Deci intreprinzatorii locali s-au adaptat si ofera “ceea ce se cere”. Numai ca noi nu ne simteam deloc la inceputul unui “safari” ci mai degraba intr-o tura turistica de cateva zile. Asa ca am taiat din fasa incercarile “ghidului” de a ne intra in gratii cu fraze de felul “This luxury jeep…”  (80% din jeep-uri sunt la fel, luxury inseamna ca functioneaza priza din masina )  sau “especially prepared for you” (asta inseamna de cele mai multe ori ca a fost curatat dupa tura anterioara).

Dar sa inchidem paranteza caci, pana una alta, masina (luxury sau nu) nici macar nu ajunsese (da… trecuse de 8 dar este irelevant…Osaka Classic ne invatase deja ca timpul curge altfel). O inviorare cu o galeata de apa rece si deja toate sunt mai bune, putem sa zambim unei noi zile!

Ajunge si masina. Ne reintalnim cu Dula, soferul si ghidul nostru. Si gata, putem pleca! La druuum! Dincolo de orice, imi este mai bine pe drum. Fie el si sub un cer innorat.

Prima oprire o facem in oras, de unde trebuie sa incarcam echipamentul de camping.

Apoi la un magazin de unde luam niste provizii. Magazinul, unul dintre cele mai mari supermarket-uri din Arusha (ni se spune), este si el aparate. La intrare are paznic cu pusca la vedere (shootgun). Cu cardul nu poti sa platesti decat mergand la departamentul de informatii clienti. Si asta numai daca platesti tu taxa de 5% (asa este peste tot in Tanzania). Si… nici macar asa, caci au ramas fara conexiune dial-up. Nu-i bai, era oricum timpul sa avem si noi niste bani tanzanieni (shillingi), deci fuga peste drum la un bancomat.

Ah si daca tot pomeneam la inceput de aceasta cultura a diferentei intre ceea ce este si ceea ce pare ca este… Iata inca un exemplu, din supermarket: 15 fursecuri “assorted” (= of various sorts put together)!!

Ei? cele 15 fursecuri “variate” sunt 10 si sunt toate la fel. Heheee… si asta era doar un produs “sigilat” cu eticheta cu pret si cod de bare (!?!),  intr-un mediu, controlat, “oficial”.  Lucrurile  deveneau cu adevarat “interesante” odata ce te aventurai pe strazi printre magazinele mici. De la cumparatul unei cartele de telefon, pana la schimbul banilor sau dialogurile cu oamenii ce iti ofera spre cumparare cele mai inimaginabile lucruri (o blana!?! – afara fiind canicula), totul, totul este plin de culoare si imaginatie.

Practic poti aborda lucrurile astea in 2 moduri: ori te enervezi si ramai mereu pasiv-agresiv, considerand ca are cineva ceva cu tine, ori iti dai seama ca esti pe un taram special si ca povestile aici prind viata. Si te adaptezi. Imaginatia este foarte importanta. Lumea basmelor, plina de lucruri ce par reale dar nu sunt. Si invers… plina de lucruri reale insa incredibile!

Din aceeasi serie de lucruri incredibile, intr-un oras in care practic nu prea exista reguli de parcare, traficul este haotic si fiecare opreste cam pe unde vrea…. noi “reusim” sa gasim masina cu roata blocata.

Nu stiu exact care a fost motivul oficial dat de “politist”, insa mi se parea halucinanta treaba. Inclusiv in fata noastra, mai aproape de intersectie, era “parcat” un carucior-remorca. In spatele nostru, peste drum de noi erau masini parcate de-a valma. Si totusi, pacostea a cazut pe soferul nostru. Care a fost, pe buna dreptate, destul de suparat.

Rezolvam treaba asta si, cu proviziile deja facute, mai avem inca o singura oprire de facut: Presiunea in roti si plinul la cele 2 rezervoare ale masinii. In benzinarie, lumea se relaxa. Era deja pranz si era canicula.

Cand putem face acest lucru, incercam mereu sa cerem voie protagonistilor din fotografii inainte de a face “click”. De cele mai multe ori abordarea aceasta da roade si oamenii raspund pozitiv. Si de aceasta data, in Tanzania a fost la fel. Oamenii “obisnuiti” (adica nu cei care urmareau sa faca un ban de pe urma turistilor) erau binevoitori si raspundeau pozitiv. La asta a ajutat desigur si faptul ca aparatul foto Fuji Finepix X10, imprumutat de cei de la F64.ro este mult mai putin “amenintator” decat un DSLR. Iar oamenii se destind mai usor.

La iesirea din oras, trecem pe langa targ. Un loc plin de culoare si zarva.

Tare mi-ar fi placut sa ne oprim, macar cateva minute.

Nu trece multa vreme si asezarile aglomerate lasa loc intinderilor fostelor savane.

Acum triburile de masai (si nu numai, sunt peste 100 de tripuri ce vietuiesc in Tanzania) isi pasc aici vitele. De altfel, am aflat ceva zile mai tarziu un lucru foarte interesant despre masai: ei se considera vacarii de drept ai… pamantului intreg. Astfel toate vacile le apartin – zic ei. Chiar au existat probleme in trecut cand masaii erau acuzati ca ar fi furat vaci din alte sate, ei aparandu-se spunand ca nu pot fura ceea ce este deja al lor.

“Daca ar ajunge in Romania, ar considera ca si toate vacile de acolo sunt ale lor” imi spunea cu un zambet un om al locului. “hmmm, ma tem ca ar avea concurenta serioasa daca ar veni la noi” ma gandesc eu, insa nu ii mai explic omului ce si cum…

Masaii pot avea mai multe neveste. Iar daca esti un masai mai important (sau avut) poti avea chiar foarte multe neveste… De pilda seful de trib al masailor are un sat intreg, numai al lui. Al lui, al nevestelor sale nenumarate si al odraslelor sale.

Au chiar si propria scoala. Oare cum se striga acolo catalogul? Toti copiii au acelasi nume de familie…

Peisajul se schimba mereu. Iar unele imagini ne aduc aminte de o alta lume, din America Centrala.

Ne apropiem de primul parc national pe care il vom vizita, Lake Manyara. Despre aceasta experienta insa… intr-o alta zi!

2014-11-14T15:32:16+00:00 By |3 Comments

3 Comments

  1. Tavibasca November 18, 2014 at 6:51 pm - Reply

    Respect pt ceea ce faceti mult curaj pt asa o drumetie si aventura!TOATE CELE BUNE!

    • admin November 18, 2014 at 9:36 pm - Reply

      Hei, multam Tavi! Ma bucur ca iti plac randurile…

  2. mihai stancu November 21, 2014 at 8:24 am - Reply

    Superb. Felicitări. Multumim pentru poveștile și pozele cu care ne încântați. Succes pe mai departe, asfalt uscat și răcoare în casca 🙂

    Bafta
    Mihai

Leave A Comment