Vacanta a vea sa se termine cu 4 zile de relaxare in Delta. Eu mai fusesem o data la Sulina, undeva intre clasele a 6 a si a 7 a si imi aduceam aminte vag despre ce e vorba. De aceasta data aveam sa ne intalnim in Tulcea cu mai multi periculosi si sa luam drumul… errr… canalul Sfantului Gheorghe. Zis si facut. Plecam cu pasagerul cel incet caci parca nu ne grabeam niciunde.

Ajungem si ne cazam oarecum la intamplare. Cei fara cort in camere, iar noi ne ridicam “sufrageria” in gradina pentru a nu ne despartii de periculosi. Amuzant a fost ca am platit pentru 3 nopti de stat -la cort- in gradina din Sfantul Gheorghe mai mult decat am platit in total in restul noptilor de pana atunci.

Sfantul Gheorghe a fost si o surpriza placuta dar si una mai putin placuta. E un loc al contrastelor as putea spune. Un loc unde natura si vechi-ul ( cu bune si rele ) se lupta – si cam pierde – cu influenta omului si noul ( in mare parte doar cu rele ).  Strazile din orasel sunt “cu nisip” insa pe ele se plimba atv-uri. Barcile pescariul nu mai sunt de mult cu vasle in majoritate ci cu Honda, Yamaha, Suzuki. Motoare desigur. Care de care mai zumzaitoare si mai pline e cai putere. Oamenii depind de mediul fragil in care traiesc insa in acelasi timp se poarta cu el precum cu o tarfa pe care o folosesti fara sa iti pese de nici un maine. Se plang de conditii si de peste. Insa polueaza apele cum pot ei mai bine. Sfantul Gheorghe are turisti. In consecinta are super-market, banca, disco, club, tractoras care te duce la plaja, avion cu care poti sa te plimbi si multe alte lucruri ce iti strica oarecum imaginea de rustic si izolare cu care – eu cel putin – te urci in pasagerul ce pleaca din Tulcea.

Dar apropo de plaja. N-am fost pe nici unde in Romania pe o plaja mai faina. Mare, nisip mult si fin, oarecum linistita. Cand am fost noi nu erau nici vanzatori ambulanti de porumb, nici tigani nici vanzatori de bilete la fabuloase spectacole.

Am imbinat lenevitul la plaja si cu diferite excursii, una in bratele spre Sulina si alta chiar in rezervatia din apropiere.

Sulina a ramas acelasi oras linistit pe care mi-l aminteam. Acum poate ceva mai parasit decat in anii 90 cand il vizitasem ultima data. Are acel aer fatalist de “sfarsitul pamantului”. Si chiar asa si este… e suficient sa faci un drum spre farul cel nou si o sa vezi cum te avanti in apele verzui, in stanga dulci in dreapta sarate.

Noi insa ne-am invartit mai mult prin centru si am vizitat farul vechi.

A doua zi am intrat , cu alte barci in rezervatia de langa Sfantul Gheorghe. Aici, teoretic, exista reguli stricte pentru om astefel incat sa nu deranjeze habitatul natural al nenumaratelor specii de pasari. Asta in teorie. In practica fiecare face cam ce vrea. Din fericire pentru noi, pasarile inca mai sunt prin jur iar natura inca mai rezista.

Si uneori chiar invinge. Pentru o vreme cel putin.

Ne-a placut in Delta. As mai reveni.

Duminica dimineata am atins maximul eficientei la strangerea calabalacului. Era oarecum firesc dupa 2 saptamani de drumetit. Era si vital ca sa putem prinde pasagerul inapoi spre “lumea reala”.

Insa,  inca o data, Dumnezeu ne-a aratat  ca “lumea reala” nu este din beton si sticla. Oare cati dintre  oamenii somnorosi ce dormitau pe acel pasager lenes,or fi vazut minunea Lui in rasaritul soarelui?

Sfarsit.