Antarctica 4 – Prima debarcare

Locatia curenta::///Antarctica 4 – Prima debarcare

Antarctica 4 – Prima debarcare

[tagline_box backgroundcolor=”#fff” shadow=”yes” border=”1px” bordercolor=”#e8e6e6″ highlightposition=”top” link=”” button=”” title=”” description=”Antarctica este acoperita in proportie de 98% de gheata. Aceasta calota este cel mai mare corp de gheata de pe planeta, (peste 10 milioane de kilometri patrati) si are, in multe locuri, mai mult de 2000 de metri grosime.“][/tagline_box]

Toate aceste “amanunte” (si multe altele) le aflasem in prelegerile sustinute de membrii expeditiei, in timpul celor 2 zile in care am traversat Pasajul Drake. Totusi, in dimineata in care Plancius a ajuns aproape de tarmul Antarcticii, nu ma gandeam deloc la acestea. Tin insa minte foarte clar cum vocea ofiterului de garda a sunat sec in difuzor: “Land, land! Antarctic Peninsula is in our sights. We are here.”

Am sarit din pat, impins parca de un arc. Prin hubloul din camera (care abia de era un metru deasupra nivelului apei) nu se vedea nimic, asa ca imi trag grabit pantalonii pe mine -cei grosi- , incalt bocancii si fara sa ma mai leg la sireturi alerg pe punte. Primul contact cu Antarctica este… intetosat. Tare.

Nori grei si cenusii se plimba apasatori deasupra noastra, acoperind mai tot. Recunosc, sunt putin dezamagit. Dupa cele 2 zile pe mare, dupa ce cu o seara inainte zarisem primii icebergi plutind in lumina apusului, momentul primului contact este putin “dezumflat”. Si totusi. Nu chiar. Ceva pare sa fie altfel.

Privind la imprejurimi, ai fi putut crede ca esti undeva in Norvegia. Ceva munti cu zapada. Vreme mohorata. Frig. Si totusi. Nu chiar. Ceva este diferit. Si nu pot spune cu exactitate ce. Insa undeva, in ingustul spatiu dintre cenusiul norilor si cenusiul apelor reci, o idee de basm pluteste in aer. Am ajuns. In Antarctica.

Este aproape ora 7:30 AM si e timpul sa mergem la micul dejun. Cum pe vas sunt servite doar 3 mese pe zi, la ore stricte, iar in Antarctica nu ai voie sa mananci nimic (nu ai voie sa aduci mancare cu tine) am face bine sa nu ratam micul dejun. Parasim deci puntea, sperand ca la intoarcere sa gasim o vreme mai ingaduitoare.

[tagline_box backgroundcolor=”#fff” shadow=”yes” border=”1px” bordercolor=”#e8e6e6″ highlightposition=”top” link=”” button=”” title=”” description=” Antactica sustine atata gheata incat intreg continentul este ‘impins in jos’ datorita greutatii calotei de gheata. Se estimeaza ca, daca nu ar mai exista aceasta gheata, pamantul Antarcticii s-ar inalta cu vreo 500 de metri“][/tagline_box]

Dupa masa, ne pregatim de prima debarcare. Afara gasim o vreme nu cu mult imbunatatita. Insa ne inveselesc saluturile unui grup de pinguini iesiti la vanatoare. Primii pe care ii vad in libertate. Magnific!

Nerabdarea creste si de abia asteptam sa punem piciorul pe uscat. Avusesem deja un training despre debarcari si reguliele pe care trebuie sa le urmam. Desi “in vacanta”, toti turistii de pe barca, vor trebui sa respecte o serie de reguli destul de stricte. Cu cizmele speciale primite cu o zi inainte si imbracati cu hainele curatate cu grija, ne prezentam pe puntea inferioara.

De aici, ne vom imbarca in micile barci gonflabile, zodiace, iar acestea ne vor duce pana la tarm. Inainte de a cobori de pe Plancius, trebuie sa avem grija sa nu uitam sa intoarcem o placuta ce marcheaza faptul ca nu mai suntem la bord.

Sistemul este simplu: verde inseamna ca esti la bord. Rosu inseamna ca esti “plecat”. Plancius nu va pleca dintr-un anumit loc de ancorare cat timp nu sunt verzi toate placutele. Este de inteles de ce e foarte important sa nu uiti sa intorci placuta proprie din verde in rosu. Altfel… nu ai vrea sa fii “uitat” din greseala intr-o debarcare.

Coboram in zodiace si ne apropiem infrigurati (si la propriu si la figurat) de uscat.

Navigatorul zodiacului alege cu grija traseul printre bucatile mari de gheata plutitoare. Ghizii au foarte multa experienta iar barcile sunt special facute pentru a naviga prin astfel de ape. Insa totusi, uneori calea ne pare cu totul blocata.

Iar cu gheata nu este de gluma, mai ales ca dimensiunile acestor bucati de gheata pot fi considerabile. Privim in urma spre Plancius, numai pentru a observa cum acesta este acoperit aproape in totalitate de un astfel de iceberg, ce se misca cu repeziciune.

[tagline_box backgroundcolor=”#fff” shadow=”yes” border=”1px” bordercolor=”#e8e6e6″ highlightposition=”top” link=”” button=”” title=”” description=”Unul dintre cei mai mari ghetari plutitori ce s-a desprins din calota de gheata a Antarcticii avea 295 kilometri lungime si vreo 35 kilometri latime. Adica o suprafata in jur de 11000 kilometri patrati deasupa apei si 10 ori mai mare sub apa.“][/tagline_box]

Pe puntea vasului sunt mereu oameni de garda, pregatiti sa schimbe pozitia vaporului daca e nevoie, astfel incat sa evitam orice coliziune. Zodiacele sunt mult mai agile si isi croiesc drum prin gheata miscatoare, navigand cu destula usurinta spre mal, alaturi de celelalte zodiace.

3,2,1 si un harjait surd se aude… am atins pietrisul plajei. Debarcam! Sar din barca si cizmele de cauciuc iau contact cu solul ud, transmitand un fior. De fericire. Am ajuns. Suntem in Antarctica.

Ne grupam in jurul ghidului, ce ne explica pe unde putem sa ne plimbam si ce trebuie sa facem.  Mai intai ajutam la depozitarea in siguranta a 2 saci cu provizii si elemente de prim ajutor. Acesti saci ne insotesc la fiecare debarcare, in eventualitatea in care datorita conditiilor meteo rapid schimbatoare, nu ne-am putea intoarce la bordul lui Plancius si ar trebui sa inoptam fortat pe continent.  Altfel, in conditii normale, regulile sunt foarte stricte. Nu avem voie sa mancam, nu avem voie sa bem si nici macar nu avem voie sa facem… pipi in Antarctica.. Sunt reguli stricte si imi place asta. Acestea exista pentru a se proteja cat mai mult acest ultim continent unde amprenta omului nu este inca vizibila. Asa ca, sacii cu proviziile de urgenta sunt cam singura concesie facuta turistilor.

Vom avea 2 ore la diposiztie sa exploram imprejurimile. Putem vizita doar anumite zone, cu mare grija sa nu deranjam coloniile de pinguini sau alte animale. Plecam sa exploram…

2013-12-28T17:33:06+00:00 By |2 Comments

2 Comments

  1. explorish January 7, 2014 at 10:01 pm - Reply

    ah, parca sunt acolo. multumesc. si un salut calduros gecii galbene ;D

  2. claudia May 29, 2014 at 2:36 pm - Reply

    ceau,

    eu sunt abonata la newsletter micadu, de cand ati fost cu motocicletele in americi si totusi nu primesc nici un mail de la voi, cand se posteaza articol nou. 🙁 acum am incercat sa ma abonez si imi zice ca sunt deja abonata.

    multu

Leave A Comment