Hister Nostrum – Partea I: Spre Cazanele Dunarii

Locatia curenta::/, Calatoriile lui Gunnar, Romania/Hister Nostrum – Partea I: Spre Cazanele Dunarii

Hister Nostrum – Partea I: Spre Cazanele Dunarii

Dupa o lancezeala si odihna din ultima vreme, pe undeva firesti, in ultimele doua weekenduri ne-am pus din nou desagii pe cal (hmm, motocicleta) si am plecat hai-hui. Hai hui… mai pe aici pe aproape, gata sa redescoperim cat mai multe locuri frumoase din Romania.

In urmatoarele 2-3 episoade, vom calatori impreuna spre Dunare, sau mai exact spre o parte a iei, partea ce “curge” la noi.  Pretextul de aceasta data? O intalnire a posesorilor de Suzuki VStrom, “natie” in care se incadreaza si Gunnar. E vineri de dimineata, eu am zi de concediu si suntem hotarati sa… nu plecam chiar de dimineata. Mai sunt ceva treburi de rezolvat prin Bucuresti asa ca ratam pleacarea in grup din oras. Drept pedeapsa parca, autostrada Bucuresti-Pitesti ne chinuie cu 1 ora de monotonie crunta.

Ca sa mai treaca timpul ne ocupam cu lucruri de scoala generala. De exemplu, stiati ca A1 trece prin 4 judete? Arges, Dambovita, Giurgiu si (Sectorul Agricol) Ilfov. Nu-i chiar rau pentru o suta de kilometri de “asa zisa” autostrada. Dar sa terminam carcotitul, ajungem in Pitesti si luam drumul Craiovei. In cap imi suna “Sat dupa sat” al baietilor de la Robin and the Backstabbers si timpul trece mai usor. Sau poate holde dupa holde. E vremea secerisului si poti adulmeca aievea mirosul de paine proaspata.

Tocmai cand ni se facea si noua foame, iata, zarim cu coada ochiului cateva motociclete intr-o benzinarie. Si ele mergeau la aceeasi intalnire. Ne salutam si facem cunostinta. Una dintre motociclte avea cablul de ambreiaj rupt. Pana ne scotocim de cabluri de rezerva, pana ne lamurim cum si ce trebuei facut, iata ca foamea se transmite la toti. Fetele ne rezolva cu ceva cozonac si dulciuri in timp ce baietii fac treaba asa cum ar trebui ea facuta: 3-4 dintre noi ne dam cu parerea iar 2 care se pricep, incearca sa munceasca. Team work!

Gata, hai la masa si apoi inapoi la drum. De data asta in formatie extinsa.

Drumul dintre Craiova si Turnu Serverin devine din ce in ce mai interesant pe masura ce acesta te conduce spre Lunca Dunarii.

Si dupa cateva curbe foarte frumoase (daca esti pe motociclta) privelistea ti se deschide si vezi apele fluviului stralucind in lumina apusului (cumva se pare ca mai mereu ajungem in acest loc aprope de sfarsitul zilei). De acolo nu mai este asa de mult pana la destinatia noastra: Satul Eselnita, pe Clisura Dunarii. Iar din partea noastra drumul ar putea sa fie mai lung, nu ne displace. Uitate sunt clipele lungi de pe autostrada, trecute sunt campurile vara sfarsit, cu holde aflate la seceris.

Acum drumul se strecoara sinuos, facandu-si loc intre fluviu si munti. Uneori mai triseaza putin si este ajutat de cate un tunel sau cate un viaduct. Apele Dunarii curg linistite, scapate din zagazurile Portilor de Fier I, cel mai mare baraj hidroenergetic de la noi, construit in parteneriat cu Serbia. Putina lume stie ca hidrocentrala si barajul artificial precum si sistemul de ecluze ce asigura navigatia vaselor constituie cea mai mare constructie de pe Dunare.

Aceasta a fost ridicata intre 1964 si 1972 iar cele 2 centrale (Romana si Sarba) au o putere cumulata de 2160 MW. Pare putin in comparatie cu cei 12 600 MW ale Hidrocentralei Itaipu insa Portile de Fier I si II sunt cei mai importanti producatori de energie electrica pentru Romania, alaturi de Centrala Nucleara de la Cernavoda. Iar locul cu siguranta merita vizitat. Stiu ca intr-o vreme se puteau chair vizita turbinele ce produc energia electrica precum si sistemul de ecluze insa nu mai stiu care este situatia acum.

Noi nu ne oprim de aceasta data ci continuam spre Orsova. Orsova cea noua am putea spune caci o mare parte din vechiul oras se gaseste sub apele lacului de acumulare, format dupa ridicarea Portilor de Fier I. In vreme de seceta, cand nivelul apelor scade simtitor, se spune ca inca poti zari turnul vechii biserici, nestramutata mai la deal. Din fericire, acum nu este seceta iar apele albastre par sa se intinda pana foarte aproape de casele catarate pe dealuri.

Ne gasim locul de cazare spre iesire din Eselnita, chiar inainte de intrarea in Cazanele Dunarii.  A doua zi aveam sa exploram putin mai in detaliu zona. Insa deocamdata ne oprim aici. Pentru noi a urmat o seara plina de intalniri cu oameni frumosi. Si nu stiu, este ceva anume, un sentiment cald si liniste cand privesc o parcare plina de motociclete.

In acea noaptea am dormit neintors iar de pe balconul camerei, veghea luna, oglindita in apele Dunarii.

Data viitoare, calatorim pe “Dunare in sus” in cautarae locului unde aceasta intra in Romania. Ramaneti pe frecventa!

2013-07-01T21:28:07+00:00 By |6 Comments

6 Comments

  1. crina July 1, 2013 at 10:15 pm - Reply

    Hei, cu ce aparat si cu ce obiectiv ati facut pozele? Ies atat de clare, din mers?

    • AlexMD July 1, 2013 at 10:49 pm - Reply

      Hei Crina,

      pozele sunt facute cu un Pentax K30 si obiectiv 18-135. Inca ne obisnuim cu el…

  2. gospodarul July 2, 2013 at 4:52 am - Reply

    E cinci dimineataaaa. Imi place Micadu, mi-a facut placere sa va cunoastem si sa va avem alaturi. 🙂 De fotografii, ce sa zic, o poza face cat o mie de cuvinte? Cel putin !
    Gospo&Miha

  3. Anca J July 2, 2013 at 8:49 am - Reply

    Imi era dor de voi si de expeditiile voastre, atat de frumos descrise!
    Drum bun in continuare!

  4. Daniela Safta July 2, 2013 at 7:38 pm - Reply

    A&A,

    Aceste locuri, atat de bine cunoscute mie, sunt mai frumoase prin descrierile si fotografiile voastre…Multumim pentru “promovare”!

    Daniela

    • Andreea July 3, 2013 at 10:59 pm - Reply

      Daniela, mie imi sunt si mai dragi pentru ca esti tu de acolo. 🙂

Leave A Comment