Lumea Noua I.23 – Haines

Locatia curenta::/, Etapa I, Lumea Noua/Lumea Noua I.23 – Haines

Lumea Noua I.23 – Haines

Cand eram inca la inceputul calatoriei, ne gandeam ca dupa Valdez sa ne intoarcem in Whitehorse. Numai ca planurile sunt bune daca sunt flexibile si se pot schimba din mers. Afland deci ca pana in Whitehorse mai putem face un ocol si sa vedem inca 2 orase tipice din Alaska Haines si Skagway, nu am stat prea mult pe ganduri.

Pana acolo mai aveam insa vreo 2 zile de mers. Observati cum pe aici cam toate distantele se masoara in… timp. Cateva minute inseamna ca esti practic acolo. Cateva ore inseamna ca “e aproape”. Iar de la zile in sus, mda, e ceva de mers.

Seara in campingul motociclistilor din Tok, stam la povesti cu alti calatori pe doua roti. Guatemala, Sri Lanka, Romania, Canada  si Alaska stau in jurul focului si impart frateste un somon pe gratar.

Dimineata, inainte chiar sa te speli pe dinti, verifici daca e Mos Martin prin preajma.

Continuam si de data asta avem un alt coleg de drum, Dylan, ce este pe drum de mai bine de 2 ani si a calatorit cu motocicleta sa prin mai toata lumea. Acum se indreapta si el spre America de Sud si apoi se va intoarce acasa.

Din munti ni se alatura si ploaia. Noi tot incercam sa o depasim, ea ne tot ajunge din urma.

Intr-un final pantalonii mei de ploaie cedeaza. Daca stau sa ma gandesc prin ce au trecut in Yukon si Alaska cred ca e de inteles totusi. Sincer,  cred ca designerii italieni se gandeau mai mult la folosirea lor pe Costiera Amalfitana.

Ramas fara panataloni de ploaie, nu imi ramane decat sa sper la soare. Si se pare ca nu sper chiar degeaba…

O noapte pe malul lacului langa un loc numit “Destruction Bay” (inspirat nume)…

…si aflam ca unul dintre avantajele de a calatori singur pe moto este ca ai loc sa iti aduci toata bucataria cu tine.

A doua zi ne despartim. Dylan isi continua drumul direct spre Whitehorse, noi in schimb o luam mai pe ocolite si ne indreptam spre Haines.  O alta trecatoare, un alt dans cu ploaia.

Apoi, chiar inainte de Haines trebuie sa avem grija la trafic…

Iar cand ajungem in Haines, aflam ca astfel de “trafic” se intalneste chiar in mijlocul orasului uneori. O chelnerita se plangea ca nu prea a putut sa ajunga la masina pentru ca atunci cand a deschis usa din spate la sfarsitul programului, a dat nas in nas cu urusul. Hmmm si totusi, de ce imi place Haines atunci. Ei bine, pur si simplu e un mic orasel fantastic. In primul rand privelistile in jur sunt cam asa:

In micul port gasesti barci de lemn cu linii clasice

Iar gazdele noastre Alexandra si sotul ei, locuiesc in padure, la cateva mile de oras. Ne-a placut tare mult de felul cum sunt si cum traiesc acesti oameni.

Mai intai, locul unde isi lasa ei masinile si unde ne-am lasat si noi motocicleta nu este chiar langa casa ci la cateva sute de pasi, in padure.

Apoi, iei ce ai de luat cu tine si te indrepti spre casa, peste un pod de lemn si pe o poteca ingusta si invaluita de verde.

Mergi cu grija, pentru ca nu ai vrea sa deranjezi sau sa surprinzi vreun urs sau vreun elan ce mai trec pe aici din cand in cand si intrezaresti casa.

Pare mare, insa este mai eficienta decat cineva ar putea sa ghiceasca. Ceea ce este si mai uimitor ca, in afara structurii de rezistenta, casa a fost construita de Alexandra. La propriu. Si-a carat singura lemnele pentru pereti, geamurile, usile. Ea a proiectat casa, ea a construit-o, bucata cu bucata. Si a facut-o in asa fel incat sa nu depinda decat de curent electric. Si nici de acela nu foarte tare… La subsol de exemplu exista bazine mari in care se capteaza toata apa de ploaie de pe acoperis. Astfel exista apa pentru udat gradina cand nu ploua. Dar si pentru dus, spalat vase si curatenie.

Si asta nici macar nu e ceva extrem aici. Multe case nu sunt conectate nici macar la reteaua de curent. Au celule solare, eoliene sau chiar si mici generatoare hidro daca stau pe langa un rau. Altii au casele pe insule unde nu se poate ajunge decat mergand prin apa 20 de minute, cand este reflux. Sau cu barcuta. Va puteti imagina cum este sa nu puteti ajunge la casa voastra decat mergand prin apa? Sau cum e ca inainte sa te duci la toaleta sa verifici daca nu este un urs sau un elan pe poteca? Iar daca sunt, faci te mai tii putin si astepti sa plece jivinele inainte sa treci tu.

E un cu totul alt mod de viata. Unul care noua ne-a placut. Am aflat foarte multe de la Alexandra si sotul ei, Bud.

Iar lucrurile aflate ne-au pus serios pe ganduri. Pe ganduri bune!

Data viitoare aflam cum ne-am petrecut ultima zi in Alaska (din aceasta calatorie caci speram sa ne intoarcem acolo). Iar seara, avem vizitatori infometati! Ramaneti pe frecventa!

Scris din Rock Creek, Canada. Cu vedere la dealurile inverzite si cantat de cocosi in fundal. Buna dimineata!

2012-08-27T20:54:54+00:00 By |12 Comments

12 Comments

  1. Daniela Safta August 28, 2012 at 7:19 am - Reply

    Dragi A&A, cred ca v-au pus pe ganduri locurile acelea, caci vi se potrivesc.
    Nu oricine s-ar potrivi in peisaj.
    Sa aveti in continuare MICADU si sa fiti sanatosi, romani curajosi!

  2. Tony August 28, 2012 at 10:02 am - Reply

    Dragilor, nu este inca cazul sa va asezati acolo :-).
    Mai aveti mult de mers pana in Sud … Sud-ul Americii (cea de jos) si o sa mai aveti locuri frumoase de descoperit.
    Mai mult de atat, noi va asteptam acasa 🙂

    • AlexMD August 28, 2012 at 5:38 pm - Reply

      🙂 Corect corect, asa ne-am gandit si noi. Mai mergem, mai vedem locuri. Si la anul, avem proiecte la care sa ne intoarcem acasa. Sa negociati extensie la O&I 🙂

  3. Liviu Soava August 28, 2012 at 1:55 pm - Reply

    Doru, Andreea,
    V-ati gandit si la o varianta in engleza a jurnalului si site-ului vostru?
    Stiu ca poate nu aveti prea mult timp de asa ceva, dar macar o versiune pe scurt in engleza. Eu le-am povestiti colegilor aici de ceea ce faceti si deja aveti fani printre parizieni. Am un coleg care va va furniza ceva adrese prin Bolivia. Ce ziceti? Va pup si dum bun si intins in continuare!

    • Tudor August 28, 2012 at 4:43 pm - Reply

      Varianta in engleza exista deja. Din bara de sus se poate alege limba engleza.

    • AlexMD August 28, 2012 at 5:36 pm - Reply

      Salut Liviu, intr-adevar ne-am gandit si la varianta in limba engleza si asa cum a spus Tudor exista un buton pentru schimbarea limbii in partea de sus a paginii (steagul Angliei). De cate ori se apasa pe acel buton se ajunge la pagina principala asa ca trebuie navigat la pagina dorita. Insa structura website-ului in limba engleza este similara cu cea a website-ului in limba romana iar povestile noi apar simultan in ambele limbi.

      O varianta mai simpla pentru accesare este prin adresa directa: http://www.micadu.ro/en

      Iar apoi colegii tai se pot abona pentru a primi un email de cate ori apare o postare noua.

      Asteptam cu interes contactele din Bolivia. Deocamdata este singura tara din America de Sud unde nu putem merge pentru ca avem nevoie de viza insa putem sa o luam din Peru. Vedem cand ajungem acolo.

  4. monica chivu August 28, 2012 at 4:33 pm - Reply

    V-am sorbit toata calatoria aseara!!! Sunteti foarte tari!!! Peisaje frumoase si oameni si mai frumosi va urez!
    Andreea te salut cu drag si sunt mandra ca te cunosc.

  5. MC August 28, 2012 at 10:40 pm - Reply

    Oamenii frumosi, locuri ff frumoase,dar ultima cu voi unde se vede cat de fericiti si bucurosi sunteti este cea mai frumoasa.Sa aveti mai departe drum bun,locuri frumoase si oameni tot la fel de buni.

  6. Alexandra August 28, 2012 at 10:50 pm - Reply

    Uf, iertati-ma ca v-am lasat multicele comentarii unul dupa altul, dar abia acum am reusit sa citesc totate articolele de la inceput si sa fiu la zi de acum incolo 🙂

    Drum bun in continuare!

  7. AlexMD August 28, 2012 at 11:37 pm - Reply

    Alexandra nu te iertam ca ne-ai lasat asa multe comentarii si “pedeapsa” este sa ne mai trimiti si altele in viitor 😛

    Bine ai revenit acasa!

  8. Alexandra September 6, 2012 at 10:39 am - Reply

    :)))) Da, iti dai seama ca va urmaresc 🙂

    Imi sunteti dragi, chiar daca nu ne stim personal, dar dat fiind ca Andrei ne e prieten comun, parca parca sunteti si voi prietenii mei calatori 🙂

    Mersi frumos, tare crunta mai e revenirea acasa 🙂 Eh, dar stiti si voi asta…

    • AlexMD September 6, 2012 at 8:26 pm - Reply

      Alexandra, intr-adevar nu ne stim personal dar si eu am sentimentul ca atunci cand ne-om vedea o sa avem muulte de povestit. Succes la re-adaptare sau de fapt la planificari! Lumea e doar la un pas distanta (pasul pe care il faci cand iesi pe usa casei).

Leave A Comment