Lumea Noua I.8 – Duluth si inapoi in Canada

Locatia curenta::/, Etapa I, Lumea Noua, Partea I/Lumea Noua I.8 – Duluth si inapoi in Canada

Lumea Noua I.8 – Duluth si inapoi in Canada

 

Lasam aerul de sarbatoare din Christmas in urma si ne continuam calea spre Vest, pe malul lacului. Gasim un loc unde isi lasa oamenii barcile la apa si ne apropiem.

Din poza nu este chiar aparent cat de mare este lacul. Insa este urias. Mmm de fapt, cel mai mare din lume ca intindere, noi de 2 zile tot mergeam pe malurile lui.

Walking the catwalk!

 

Cu noi calatoresc nori albi si aparent inofensivi. Aproape in fiecare zi pana acum ne-a plouat cate putin insa absolut acceptabil. Sa o tinem tot asa!

In Duluth ne asteptau Sandy si Ron, doi americani, pensionati acum, ce traiesc intr-o casa mica si extraordinar de frumoasa impreuna cu o pisica, numita… Kitty si pasari colibri prin florile de la fereastra. Kitty si-ar cam dori sa puna ghearele pe colibri insa pasarile sunt mult prea agile.

Sandy a fost de multe ori in Romania (asa se face ca am cunoscut-o si noi, multumim Alina!) si spune ca ii place mult la noi. Stiind ca venim, ne-a pregatit ciorba. Da, CIORBA de pui in inima Americii. Din nou, ne simtim aproape de casa. Ascultand-o vorbind atat de frumos despre tara noastra imi vine sa o inregistrez si sa trimit inregistrarea acasa. Sandy si Ron au peste 60 de ani, sunt pensionati si sunt stra-bunici insa noi, cei tineri, simtim ca avem multe de invatat de la ei despre optimism si pofta de viata.

Cu asa gazde, trebuie sa facem o zi pauza de la drum si sa ne relaxam in Duluth. Orasul, la prima vedere, este unul strict industrial. Este cam cel mai indepartat punct de Atlanic unde pot ajunge vasele comerciale, parcurgand Marile Lacuri. Astfel ca Duluth are un port foarte mare si foarte modern, unde se incarca tot felul de produse pe vapoare, pentru a fi duse apoi “peste mari si tari”. Grau, carbune, minereu de fier si multe altele sunt aduse pana aici cu trenul din “mainland” pentru a fi trimise mai departe pe calea apelor.

Dar gazdele noastre ne-au aratat si fata ne-industriala a orasului.

Podul care se ridica pentru a lasa vasele sa treaca prin canal. (Aerial lift bridge, primul dintre cele 2 care exista in lume – celalalt fiind in Franta)

Gradina japoneza de pe deal:

Apele numai bune de scaldat ale lacului cel mare:

Plaja pustie:

Dupa o zi de relaxare, trebuie sa ne despartim de gazdele noastre si sa plecam, din nou, la drum. Canada ne asteapta!

Chiar inainte de plecare, ne oprim pentru a fotografia iile langa Lacul Superior.

Daca la Niagara ne integram cu siguranta in coloritul turistic, aici, pe marginea drumului cred ca am fost o imagine ciudata pentru masinile care treceau. Insa conteaza mai putin. Iile bucovinene au fost si langa Lacul Superior. La drum!

Eheee, dar pana in Canada mai este cale lunga. Lunga si da, ati ghicit, dreapta!

Este un sentiment ciudat cand te opresti la o astfel de rascruce, fara nici un semn, fara nici un indicator. Tai contacul si motorul devine tacut. Cat cuprinzi cu ochii sunt numai holde. In caldura soarelui, singurul zgomot este al greierilor din iarba. Intreg cerul albastru coboara parca spre pamant.

Nu avem insa prea mult timp pentru “poezie”. Verificam GPS-ul, dupa care il inchidem repede la loc (inca nu am rezolvat problema cu alimentarea de la motocicleta deci trebuie sa conservam bateria). Desigur, tot inainte!

Andreea dormea deja in spate si avand in vedere “conditiile de trafic”, mi-am permis sa nu o trezesc. Ca sa mai treaca timpul, m-am uitat de curiozitate la odometru, sa vad cati kilometri voi parcurge fara sa intorc ghidonul deloc. Raspunsul: 62. De curiozitate am cautat putin pe net sa vad care sunt totusi cele mai lungi drumuri drepte din lume. Se pare ca prin Arabia Saudita ar exista unul de vreo 260 km care nu e doar fara curbe ci si fara denivelari astfel incat, noaptea, se pot vedea luminile masinilor care vin din sens opus de la o distanta foarte mare. Alt candidat este chiar in statul vecin, North Dakota. Highway 46, fara nici o curba majora pentru 123 de mile.

In comparatie cu acelea, noi trebuie sa ne bucuram deci. Si nici nu avem timp sa ne uitam bine in jur ca observam un semn:

Moaaa trebuie sa ne oprim sa vedem cel mai mare fluviu din America de Nord. Ei bine iata fluviul lui Tom Sawyer:

Nu prea ai zice, vazandu-l aici in nord, ca acest rau urmeaza sa devina un mare fluviu. Si totusi, pana la varsarea in Golful Mexicului, 4000 si ceva de kilometri mai “la vale”, Mississippi ajunge sa fie al zecelea ca marime si al patrulea ca lungime fluviu din lume.

A urmat o alta trecere de granita. Inapoi in Canada. De data asta nici o poza. Ceva strangeri de inima cand ni s-a spus ca trebuie facute extra-verificari la pasapoarte insa pana la urma totul s-a terminat cu bine si am reintrat in Canada.

Pentru ca se apropia seara, ne-am cautat un loc de campat. Si cum mergeam noi printr-un peisaj de preerie cultivata iaca vedem un alt semn:

Ei, pai daca in Craciun am stat, cum sa nu ne oprim pentru o noapte si in Miami. Andreea se pregateste deja pentru plaja…

Oricat am cautat, se pare ca nu am reusit sa gasim oceanul. Insa am gasit un camping foarte ingrijit (si ieftin, 5$/noapte pentru a avea dusuri, energie electrica si apa). Va lasam cu cateva imagini de apus de soare, din Miami, Manitoba, Canada.

“End of the line” pentru aceasta zi!

2012-07-25T01:11:06+00:00 By |12 Comments

12 Comments

  1. Radu July 25, 2012 at 1:42 am - Reply

    Imi place atmosfera din Miami. Peace and quiet 🙂

  2. Lola July 25, 2012 at 9:44 am - Reply

    Apusul de soare e superb! Mai povestiti-ne 😉

  3. Daniela Safta July 25, 2012 at 10:04 am - Reply

    Sunt pe frecventa si va urmaresc.
    Sa aveti NOROC si DRUM BUN!

  4. cornel July 25, 2012 at 12:02 pm - Reply

    Salut ! Super misto toata calatoria voastra. Eu sunt Cornel din Bucuresti.Abia astept sa ajung si eu in DULUTH la Sandy si Ron. Sunt sigur ca v-a vorbit mult despre Romania si despre mine… Sandy e fascinata, a fost deja in Romania de 5 ori si am plimbat-o pe unde am stiut eu mai bine…
    Va doresc sa aveti parte numai de bine in calotoria voastra si sper sa ne mai auzim .

  5. Nicole July 25, 2012 at 2:49 pm - Reply

    Salutare, ce faceti ? Cum e acolo ? 🙂 Drum bun in continuare !

  6. septi July 25, 2012 at 4:34 pm - Reply

    Sa aveti grija la aligatori la Miami!

  7. Sinziana July 25, 2012 at 9:17 pm - Reply

    Frumoase pozele!plaaacee !!! take care of u!

  8. Daniela Badea July 26, 2012 at 8:29 am - Reply

    Multumim pentru toate pozele, chiar va pricepeti!

  9. AlexMD July 26, 2012 at 10:52 pm - Reply

    Dragilor va multumim pentru incurajari si aprecieri! Aveti grija de voi!

  10. Alexandra August 28, 2012 at 8:51 pm - Reply

    “Andreea dormea deja in spate”
    Really? Se poate dormi pe motocicleta??
    Scuzati-mi nestiinta 😛

    • AlexMD August 28, 2012 at 11:41 pm - Reply

      Andreea spune ca se poate. Si inca foarte bine (uneori). Din aceeasi serie, pe motocicleta:
      – se pot manca batoane de cereale din stash-ul personal (ca deh, sotul nu prea opreste)
      – se poate bea apa
      – se pot face poze
      – se poate filma
      – se poate filma cu o mana si face poze cu cealata
      – se pot da indicatii sotului despre cum si pe unde trebuie sa o ia si ce drum sa aleaga

      Hehe.. dupa cum vezi Alexandra… e foarte interesant sa fii pasager pe moto 😛

  11. Alexandra September 6, 2012 at 10:34 am - Reply

    Uuuu, misto, eu n-am fost niciodata cu moto 🙁 deci nu stiu 🙂
    Celelalte mai sunt cum mai sunt, dar cu dormitul… nu mi-am imaginat niciodata 😛

Leave A Comment