Lumea Noua III.17 – Panama

Locatia curenta::/, Etapa III, Lumea Noua/Lumea Noua III.17 – Panama

Lumea Noua III.17 – Panama

Panama: 3-7 Decembrie

Suntem in Panama insa nu avem nici un plan clar, in afara faptului ca pe 7 decembrie trebuie sa ducem motocicleta la ponton pentru imbarcare. Ne indreptam deci incet spre Panama City. Trecem printre multe plantatii de banane si ni se cam face pofta.

Teoretic te-ai putea opri oriunde pe marginea drumului sa iti iei 2-3 banane, cum ai lua la noi niste prune. Insa nu ar fi frumos sa facem asta. Asa ca ne continuam drumul, fiind  rasfatati cu vreme calda si ne bucuram de ceea ce vedem.

 

La ora pranzului ne oprim sa mancam pe marginea drumului. Nu doar pentru noi e vremea odihnei. Privind la omul acesta cumva pare putin nenatural sa vad un telefon mobil in mainile sale. Mai potrivita cred ca ar fi fost o maceta sau un trabuc. Stiu… doar un stereotip.

Drumul urca lin si in curand suntem destul de sus incat putem vedea pana foarte departe spre Pacific.

 

 Drumul este minunat. Ne oprim din kilometru in kilometru sa facem poze. In momente ca acestea stii de ce ai plecat la drum. “This is why you do it” cum ar spune englezul.

Norii se misca pe cer intr-o coregrafie inaltatoare, dintr-o alta lume. Ne pare rau parca atunci cand drumul incepe sa coboare. Ne-ar fi placut sa mai ramanem, acolo sus, in munti.

Coboram spre campie unde ne intalnim cu soseaua PanAmericana si aflam ca dincolo de peisajele frumoase, in Panama sunt foarte multe radare. Cred ca in mai putin de 3 ore vedem mai multi decat am vazut in toata America Centrala. Motopolitisti, parcati cu motocicleta la umbra si stand cu radarul pregatit.

 

Petrecem o noapte in Santiago, oprindu-ne intr-un hotel indoielnic (se platea la ora) unde am dormit imbracati si nu am indraznit sa folosim dusul.

Insa cum de multe ori ni s-a mai intamplat, in cele mai neasteptate locuri intalnim oameni foarte placuti. Astfel, in locul lui “Hong”  ne bucuram sa gasim alti doi motociclisti super de treaba, olandezi, ce aveau sa fie pe acelasi vapor in incercarea de a trece spre Columbia.

 Panama City este o surpriza. Cladiri inalte, autostrazi suspendate si in general o imagine total diferita fata de cum fuseseram obisnuiti pana acum in America Centrala.

Chiar la intrarea in oras, ne intalnim cu 2 noutati: trafic intens si… ploaia. Suntem blocati in trafic si doar la 200 de metri in fata vedem o benzinarie unde am putea sa ne adapostim si sa ne luam costumele de ploaie. Din pacate traficul este total oprit si pana reusim noi sa ne strecuram este deja tarziu. Dupa doar 5 minute de ploaie… costumele noastre arata cam asa…

Insa ploaia de ora 2 (aveam sa aflam ca in fiecare zi vine la aceeasi ora) trece destul de repede si putem sa ne plimbam in voie prin oras pana la gazdele noastre, David si Vicente. Iata ca dupa atata timp de pauza de la CouchSurfing – din Statele Unite nu mai facuseram asta- un panamez si un expat francez aveau sa ne primeasca din nou cu ospitalitate facandu-ne sa ne simtim extraordinar de bine alaturi de ei.

Seara iesim la plimbare si descoperim o cu totul alta fata a orasului. Una cosmopolita si moderna. Sunt oameni care alearga, oameni care se plimba cu cainele, pe strazi  auzi vorbindu-se -pe langa spaniola-  engleza, germana si alte limbi, te simti intr-un loc… aparte.

Iar cladirile inalte arata si mai bine atunci cand se lasa noaptea. Cumparam o pizza, o consideram cea mai buna cina din lume si o mancam pe malul apei. Macar avem o priveliste frumoasa.

Spre apus, se vad vapoarele aliniate pentru a trece prin Canalul ce uneste cele 2 oceane.

Nu foarte multa lume stie ca Panama a facut parte pentru multa vreme din Nueva Granada (Columbia) atunci cand columbienii si-au castigat independenta. Ulterior au existat cateva incercari de separare insa nu s-a intamplat nimic concret, neprimind sustinerea nimanui din exterior. Multa mai tarziu, in 1903, SUA au incercat sa negocieze cu oficialitatile columbiene, obtinerea drepturilor de exploatare a unui canal inter-oceanic… pe teritoriu columbian… in provincia Panama.

Cum Columbia a refuzat termenii oferiti de americani, subit Panama a primit sustinerea SUA pentru a-si castiga independenta si, doar 1 an mai tarziu, in 1904 s-a inceput lucrul la Canalul Panama (de fapt s-au continuat lucrarile incepute de francezi) printr-un acord intre SUA si noul stat format in America Centrala. Dorinta de afirmare nationala sustinuta dezinteresat sau doar interese economice? Hmmm…

Ironic poate, mult mult mai tarziu, in 1989, presedintele american W. Bush a autorizat o interventie militara in Panama pentru protejarea canalului.  10 ani mai tarziu, aceasta minune a ingineriei avea sa fie predata guvernului din Panama, trupele Statelor Unite retragandu-se din tara.

Interesant este ca pana la predarea canalului autoritatilor din Panama, o zona intreaga din jurul acestuia era considerata practic teritoriu SUA. Aveai nevoie de pasaport ca sa poti ajunge la ecluze pentru a le vedea.

Din fericire acum se poate ajunge fara nici o problema.

Ecluzele sunt cu adevarat impresionante, mai ales atunci cand prin ele trece un vapor foarte mare. Se lucreaza deja la un al treilea rand de ecluze, mai mari, care sa poata primi vase si mai mari.

Dupa Panama City mai avem putin si gata, se termina drumul. Intre America Centrala si America de Sud, exista o zona numita Darien Gap pe unde nu se poate trece. Jungla, mlastinile si mai ales anumiti oameni ce isi duc traiul pe acolo fac trecere terestra imposibila. Asa ca tot traficul dintre Nord si Sud trebuie deviat, fie pe calea aerului fie pe mare. Noi alegem sa trecem Darien Gap pe mare, la bordul unui vas pescaresc construit in 1903. Acum in propietatea unor entuziasti germani, este folosit pentru curse “de vacanta”.  In ziua plecarii ne trezim impreuna cu soarele.

si ne pregatim pentru ultima suta si ceva de kilometri pana in Cali, punctul de imbarcare. Pe drum ne intalnim incet incet cu alti motociclisti ce aveau sa fie fie cu noi pe barca.

Cu unii ne mai intalniseram in repetate randuri, in Guatemala, Nicaragua, Costa Rica. Pe altii ii cunoscuseram doar prin intermediul blogurilor de calatorie sau a email-ului. Oameni foarte diversi, calatorind pe motociclete foarte diferite spre directii diferite.

Insa pentru ziua de azi, toti avem aceeasi destinatie: Stahlratte (Sobolanul de otel), vasul nostru ce avea sa ne duca peste mari si… tara pana in Columbia.

Parcam pe docul intesat de motociclete.

Ce priveliste frumoasa. Nu suntem singurii dusi cu pluta. Si nu numai ca nu suntem singurii dar asta nici nu e pluta este… un “stahlratte”. Haha sper ca stie sa inoate bine sobolanul nostru.

Scot cheia din contact realizand ca e gata, calatoria noastra in America de Nord si in America Centrala s-a terminat. Data viitoare cand se vor invarti rotile lui Gunnar, o vor face in America de Sud. Pana atunci insa… capat de drum! AM REUSIT!

Harta traseului din aceasta poveste este doar partiala pentru ca drumul spre Cali nu exista pe Google Maps:


View Larger Map

2012-12-15T02:30:50+00:00 By |7 Comments

7 Comments

  1. luc December 17, 2012 at 4:16 pm - Reply

    Felicitari!
    Va urmaresc cu drag parcursul.
    Ma gandam ca, cu oamenii in Darien (FARC-ul) puteati totusi sa negociati dat fiind ca veniti dintr-o fosta tara ideologic pretena 🙂
    Insa daca nu e drum…
    Asfalt cat mai uscat in continuare
    Lucian

    • AlexMD December 18, 2012 at 5:49 am - Reply

      Haha Lucian buna ideea cu FARC-ul. Noi speram totusi sa nu trebuiasca sa negociem nimic, nici cu ei nici cu alti ca ei. Noi cu ale noastre ei cu ale lor acolo in jungla 🙂

      Columbia insa e foarte frumoasa dince am vazut noi pana acum.

  2. […] « […]

  3. Radu si Lore December 25, 2012 at 8:47 pm - Reply

    Salut,

    Chiar daca pe unde sunteti acuma probabil nici nu e zapada, nici nu miroase a carnati, jumari si alte porcarii, sunt sigur ca aveti in suflet putin (daca nu chiar mai mult…) din Craciunul romanesc. Asa ca va dorim si noi de aici de pe plaiuri mioritice un “Craciun fericit!” si sa treceti in noul an asa cum stiti voi mai bine.
    Drum bun si distractie faina in continuare!

    Va pupam,
    Radu si Lore

    • AlexMD December 27, 2012 at 5:32 pm - Reply

      Hei Lore, Radu, multumim pentru urari! Si noi speram ca ati petrecut frumos de Sarbatori! Noi am avut parte si de carnati si de sarmale romanesti desi ne aflam in Ecuador. O surpriza totala, o sa va povestim in curand aici!!

  4. […] Mexicul și America Centrală tot pe țărmurile Pacificului. Trecerea în America de Sud, din Panama, am făcut-o pe mare. Asta fiindcă Darien Gap, o zonă de junglă și mlaștini și nativi face […]

  5. […] Mexicul și America Centrală tot pe țărmurile Pacificului. Trecerea în America de Sud, din Panama, am făcut-o pe mare. Asta fiindcă Darien Gap, o zonă de junglă, mlaștini și nativi face […]

Leave A Comment