Lumea Noua III.8 – Printre urmasii maiasilor

Locatia curenta::/, Etapa III, Lumea Noua/Lumea Noua III.8 – Printre urmasii maiasilor

Lumea Noua III.8 – Printre urmasii maiasilor

Printre urmasii maiasilor: 19-22 Octombrie

Desi suntem inca destul de departe de granita, simtim ca ne apropiem de iesirea din Mexic. Varianta cea mai simpla (rapida) ar fi fost sa continuam pe coasta Pacificului spre Guatemala. Cum noi nu prea ne grabeam niciunde, decidem sa ne indreptam mai intai spre nord, intrand in teritoriul fostului imeperiu maias.

Insa pana sa ajungem acolo mai aveam ceva cale. Si astfaltata…

… si mai putin asfaltata

Iar singura constanta ramane caldura… parca din ce in ce mai mare. Nu e de mirare deci ca fiecare se relaxeaza cum poate mai bine pe o asa vreme. La ora pranzului de exemplu este timpul odihnei. Fiecare pe unde poate.

Rezistam cu greu tentatiei sa facem dreapta pe unul dintre multele drumuri micute ce banuiam ca duc catre plaje pustii.  Poate ar fi trebuit sa o facem totusi, nu ne grabea nimeni. Iar cand ajungem pe un deal ceva mai departe vedem  intr-adevar plaje fara sfarsit, inghesuite intre vegetatia deasa si albastrul oceanului.

Aruncam o ultima privire oceanului (in Mexic nu aveam sa il mai vedem) si apoi ne indpretam spre muntii verzi. Incet incet invatam sa calatorim intr-un alt ritm. Dar mai avem de invatat pana sa ne relaxam asa cum trebuie. De exemplu acuma am evitat plajele pentru ca nu aveam nici un ban la noi si ne gandeam sa cautam un ATM mai intai. Ah… ce motiv “pragmatic”. Nu avem insa prea mult timp sa ne para rau pentru plajele lasate in urma caci avem lucruri frumoase si in fata.

Si nici soseaua nu se lasa mai prejos. Bine asfaltata si marcata, serpuieste tot mai sus prin munti, uneori avand un veritabil zid verde pe ambele parti, alteori avand caderi de sute de metri.

Si apoi ni se reaminteste ca specia umana este la fel de priceputa si in aceste locuri, ca si in multe altele, sa faca lucruri minunate.

Impactul gunoaielor in acele locuri pline de o natura infloritoare este unul foarte puternic. Dar cine este mai vinovat? Oamenii simpli din acei munti care arunca gunoaiele unei lumi ce nu le apartine sau toate companiile ce le-au invadat vietile vanzandu-le lucruri de care de fapt nu au nevoie, fara a le oferi insa si o metoda eficienta de a scapa de gunoiul rezultat? Un debate poate nesfarsit. Insa o problema ce cred ca ar trebui abordata din ambele parti ale spectrului.

Si ceva mai incolo vedem un anut, pus probabil de cei din guvern ca parte din “masurile” luate pentru reducerea mizeriei.

Cu alte cuvinte daca arunci gunoi iti iei amenda cat 90 de salarii minime. Hmmm sigur, e minunat dar eficienta acestei masuri am vazut-o cu doar 2-3 kilometri mai devreme. Oricum in mare parte acesti oamenii duc o viata aspra, desprinsa parca dintr-un alt timp, un timp ce pare acum invizibil societatii ce traieste viata grabita din orasele “civilizate”. Asa ca a judeca poate sa fie si usor dar si pripit si inutil. Nu exista supermarket-uri aici. Si nici mall-uri sau alte locuri de mare utilitate unde sa iti cumperi “strictul necesar”. Insa poti sa cumperi porumb fiert sau copt, direct de pe marginea drumului, intr-o igiena… hmm ce inseamna de fapt igiena?

Si ce ziceti daca ar fi ceva uzual sa ne deplasam pe jos ducand o incarcatura cat propria greutate cu capul? Am mai fi oare dispusi sa mergem pana la primul cos de gunoi sa aruncam ce avem de aruncat?

Ah… cel mai apropiat cos de gunoi este la kilometri distanta! Drum bun!

Ajungem si in sat, undeva la peste 2600 de metri. Un loc ce ne aminteste vag de “Balea Lac” doar ca mult mai mare si mult mai agitat.

Marile stabilimente comerciale lipsesc din aceste locuri dar asta nu inseamna ca viata obisnuita cu ale sale bune si rele de “larg si nestavilit consum” nu este prezenta. Desigur, ca si acesti descendenti ai maiasilor au nevoie de coca-cola si multe alte produse ambalate in plastic. Iar plasticul ajunge pe jos, decorand strazile ale caror balti oglindesc frumoasele costume traditioanle purtate de femei si fete.

Si chiar si aici, in satul izolat te poti conecta la minunile internetului.Nu am vrea sa treaca o zi fara Facebook (si da, asta este autoironie).

Dar oamenii se adapteaza realitatii mereu schimbatoare, imbinand -uneori placut, alteori ciudat- trecutul traditional, cu pantalonii de blugi si tricoul cu imprimeu.

Suntem salutati de majoritatea oamenilor, pe care la randu-ne ii salutam si noi. Insa unii nu se sfiesc sa ne arate ca dispretuiesc ceea ce (cred ei) ca reprezentam. Si macar de ar fi asta si nu doar o lipsa de buna educatie si o revarsare de prostie.

Dar cine poate sa stie? Noi mergem mai departe…

Cu picioarele goale, pe un sul de sarma ghimpata. Cand noi cei mari uitam, copiii ne pot reaminti, fie si doar simbolic, ca putem trece peste ingradirile artificiale.

Ultima locatie din Mexic unde ne doream sa ne oprim pentru o vreme era Palenque, un veche asezare maiasa, acum sit arheologic ce se poate vizita. Soseaua ingusta serpuieste neobosita, coborand din munti si adancindu-se din ce in ce mai mult in jungla.Vegetatia se schimba, din nou.

Si cum mergeam noi asa admirand imprejurimile suntem fortati sa ne oprim brusc. In fata noastra un grup de oameni bloca soseaua. Niste domni manuiau cu maiestrie 2 scanduri pline de cuie pe care le pozitionau pe mijlocul strazii. Trebuia deci sa te opresti si atunci, alti domni, colegi ai celor cu scandurile, se apropiau de tine si iti spuneau lucruri pe care tu trebuia sa le asculti. Evaluez situatia si imi dau seama ca partea buna este ca nu suntem singuri pe drum. In fata noastra este un autocar plin, oprit si el. Iar pe contrasens 2 masini au parte de acelasi tratament.

Totusi… nu ma simt deloc in largul meu. Chestia asta nu e in regula. Andreea nu mai zice nimic in spate. De noi se apropie unul dintre ‘baieti’. Tine in mana un borcan si ne cere bani. Vorbeste destul de repezit incat nu inteleg exact pentru ce vrea bani. Insa decid ca nu vreau sa ii dau nimic si ii si spun asta, direct in limba romana. Faptul ca nu aude nici spaniola nici engleza il debusoleaza putin si mai repeta cererea insa mai putin convins. Eu ii repet in limba romana ca nu inteleg ce spune, eu sunt din Romania, nu stiu nici spaniola nici engleza si ca nu vreau sa ii dau nici un ban. Omult desigur ca nu aude decat un sir de cuvinte fara sens pentru el (in romana) si decide ca suntem in regula. Pleaca incurcat. Autocarul din fata este lasat sa plece si incerc sa ma folosesc si eu de faptul ca scandura este trasa. Nu merge. Imediat scandura este impinsa inapoi pe strada si sunt nevoit sa opresc brusc. Tipul cu scandura pare destul de suparat ca am incercat sa ma fofilez insa vine cel care incercase sa vorbeasca cu noi si spre surprinderea noastra vorbeste in favaorea noastra.  Cei doi paralamenteaza cateva secunde ce par foarte lungi insa in cele din urma cel din fata trage scandura si putem trece. Plecam intr-un ritm cat mai alert si doar cativa metri mai departe totul pare sa reintre in normal.

Calatorim tacuti, cu gandul la cele tocmai intamplate. Cu siguranta ca oamenii aceia nu erau “cei rai” de care fuseseram avertizati ca ar exista “prin Mexic”. Erau probabil doar niste sateni, ce aveau probleme mari si care aveau nevoie de ajutor. Iar scandurile cu cuie in mijlocul drumului erau doar o metoda, brutala ce e drept, de a convinge lumea mult prea grabita din zilele noastre sa se opreasca si sa se le asculte pasurile. Desigur, sa ii ajute si cu bani. Probabil deci ca am fost noi mai speriati decat ar fi fost cazul. Actiuni de acest tip sunt se pare nu chiar asa de rare in Mexic. Mai intalnisem ceva similar si in drum spre Oaxaca. Doar ca acolo nu erau cuie pe drum, erau un zid uman.  Insa sentimentul de nesiguranta ramane cu noi ceva vreme. Nu prea poti ramane cu ceva placut atunci cand esti oprit de oameni cu macete ce folosesc scanduri pline de cuie. Suntem depasiti de un VW Golf 5 nou si condus de un om la costum. Sigur a fost oprit si el ca si noi. Insa el acuma vorbea relaxat la telefon. Pentru el probabil nu fusese nimic deosebit. Ce diferenta. Stau si ma gandesc care ar fi fost reactia daca s-ar fi intamplat asa ceva in Europa. Anuntat politia, s-ar fi lasat cu amenzi, stiri la tv si tot tacamul. Aici, doar o alta zi obisnuita.  A fost bine ca nu am fost singuri in momentul cand s-a intamplat asta. Si a fost bine ca nu a fost cazul unei actiuni mai hotarate. Ii multumim deci lui Dumnezeu ca suntem intregi si ne continuam calatoria spre Palenque. Ocolim orasul nou si ne gasim loc de dormit in inima junglei, intr-un bungalow chiar langa ruinele maiase. In jur este o galagie incredibila, facuta de vietatile ascunse in vegetatia deasa. Este ca in filmele alea vazute cand eram mic la televizor.

Parcam motocicleta, in strigatele maimutelor urlatoare si declaram incheiata o zi mult prea lunga.

Mergem la somn, nu inainte sa descotorosim de un paianjen mare ce statea chiar deasupra patului. Credeam ca stam in bungalow (si nu in hamac) tocmai pentru a evita vietatile de acest tip. Hmmm… Somn usor! Adormim cu sunetul ploii ce tocmai incepea! Iesim maine din Mexic?

Harta traseului:


View Larger Map

Data viitoare incercam sa iesim din Mexic pe la un punct de trecere ceva mai izolat si esuam cu gratie. Dupa cum ne-a fost intrarea in Mexic asa avea sa ne fie si iesirea. Ramaneti pe frecventa!

2012-11-07T04:49:47+00:00 By |8 Comments

8 Comments

  1. noname November 7, 2012 at 6:49 pm - Reply

    http://www.end-of-the-world-trip.com/

    Alti romani plecati pe acelasi traseu ca si voi. Poate va gasiti pe drum. Toate cele bune!

  2. Tudor November 8, 2012 at 12:04 am - Reply

    La Palenque visez sa ajung si eu odata si odata. Sunt pasionat de istorie in general, iar ce vedeti voi acolo e cu adevarat extraordinar.

    Cat mai multe detalii in episodul urmator! 🙂

  3. Tudor November 8, 2012 at 12:06 am - Reply

    PS: Eu tocmai plec acum din “the end of the world”. 🙂

  4. Daniela Badea November 8, 2012 at 10:18 am - Reply

    Sper ca sunteti bine dupa cutremurul din Guatemala!
    Abia astept sa ne dati un semn! Dumnezeu sa fie cu voi!

    • AlexMD November 8, 2012 at 10:22 pm - Reply

      Buna Daniela! Da, suntem bine. Suntem in Guatemala City si aici cutremurul nu s-a simtit deloc tare. Epicentrul a fost undeva in Oceanul Pacific cam la 40 de kilometri de coasta si in acele zone a fost intr-adevar mai puternic si din pacate devastator provocant moartea a 48 de oameni si ceva stricaciuni. Multumim lui Dumnezeu, noi am fost departe de acele locuri.

      • Daniela Badea November 14, 2012 at 1:45 pm - Reply

        Nici nu va inchipuiti ce m-am agitat pentru ca nu am mai primit nici un email de la voi!
        Azi in sfarsit mi-a picat fisa sa ma uit pe comentarii.
        Doamne Ajuta ca sunteti bine!
        Noi nu ne cunoastem dar eu va-am indragit de la inceput, de cand v-a prezentat Radio Guerilla. Asteptam numai vesti bune de la voi!

        • AlexMD November 15, 2012 at 2:30 am - Reply

          Daniela, sa ne ierti daca uneori mai disparem. Sa stii ca nu o facem cu intentie, insa uneori chiar gasim mai greu internet sau daca gasim nu e destul de constant incat sa scriem cat pentru o poveste noua. Alte ori… nici nu ne vine sa cautam internet, fiind ocupatu cu… cele din jur. INsa sa stii ca ne bucuram tare mult ca ne urmariti. Si speram sa va aducem mereu, numai vesti bune! Doamne ajuta sa fie asa!

  5. Daniela Safta November 10, 2012 at 2:56 pm - Reply

    Dragi A&A, ne bucuram sa auzim ca sunteti bine! Povestirile voastre sunt uimitoare. Aveti grija pe acolo! Sanatate si drum bun!

Leave A Comment