Lumea Noua V.10 – Statistici

Locatia curenta::/, Etapa V, Lumea Noua/Lumea Noua V.10 – Statistici

Lumea Noua V.10 – Statistici

Din cand in cand, am primit intrebari mai “tehnice” legate de calatoria noastra. Cati kilometri, cate zile, cate probleme si multe altele (da, nu a lipsit nici subiectul “bani”).  Asa ca, ne-am gandit sa punem cap la cap cateva “statistici”, in sensul larg al cuvantului. In sensul larg pentru ca nu am ca scop sa dau cifre exacte (care oricum nu ar ajuta pe nimeni) ci mai degraba niste idei generale, ce ar putea sa fie de folos pentru o planificare viitoare a unei calatorii similare.

I. Traseul:

 

  • 18 tari
  • 3 continente
  • ~57 000 kilometri
  • ~285 zile pe drum

 

Am fi putut sa facem traseul si mai repede, dar noi am simtit ca si asa ne-am cam grabit. Ne-ar fi placut sa avem mai mult timp si sa incetinim si mai mult ritmul de inaintare in anumite zone, unde probabil ar fi meritat sa ramanem mai mult timp. O astfel de calatorie este si o “lupta” continua intre dorinta de a ramane mai mult timp intr-un loc frumos si chemarea pe care o simti in interior, sa pleci mai departe, sa descoperi alte locuri si alti oameni.

II. Despre motocicleta:

 

  • desi a fost cumparata la mana a doua, ne-a castigat increderea in privinta abilitatii de a functiona fara probleme
  • Consumabile schimbate pe traseu:
    • 10 filtre de ulei
    • 2 filtre de aer
    • 29 litri de ulei
    • 3 cauciucuri fata, 5 cauciucuri spate (datorita unor intamplari neprevazute)
    • 1 bec faza scurta
    • 2 pinioane fata, 2 pinioane spate
    • 4 lanturi (unul Non O-Ring, gasit de urgenta in Patagonia)

     

  • Nici o problema tehnica majora. Singurele probleme nu au tinut direct de motocicltea ci au fost “colaterale”: o pana urata prin Mexic si o uzura neasteptata de lant in Patagonia.
  • Consum: intre 4,2 litri/100 km si 5,4 litri/100 km.

 

Eu nu am o experienta bogata cu multe motociclete. Am mai detinut doar o singura alta motocicleta inaintea lui Gunnar si am mai mers cate putin pe alte cateva. Dar, din cate mi-am putut da seama, VStrom-ul a fost pentru noi cea mai buna alegere pentru aceasta calatorie, in conditiile in care am mers noi. Destul de mare pentru calatoria cu pasager si bagaje. Insa suficient de “mica” pentru a intra prin locuri pe unde altfel ne-ar fi fost mai greu. Consumul a fost de cele mai multe ori decent, in jurul valorii de 4,5 litri/100 km si motorul niciodata nu s-a plans de tipul benzinei folosite (si am avut cateva zone unde nu suntem nici acum siguri ce fel de benzina am pus in rezervor).

Dar poate cel mai important lucru: motocicleta nu s-a stricat. Nicodata. In nici un fel. Am avut grija sa ii schimbam consumabilele cand a fost nevoie si cam atat. In fiecare dimineata a plecat mai departe fara probleme. Am ajuns impreuna inapoi acasa cu bine.

Si, sper eu, sa nu o vand niciodata si sa continue sa functioneze  mult si bine.

III. Halatul, cat e halatul?

Sau, cu alte cuvinte, cum stam cu banii…

Pai situatia era destul de simpla: am plecat in calatorie fara sponsorizari financiare si intelegerea intre mine si Andreea a fost ca o sa calatorim atat cat o sa ne placa si cat o ne permita fondurile.

Nu am facut un calcul pentru “Total”, insa in principiu am incercat sa ne incadram in 50$ (americani) pe zi. Asta insemnand cheltuieli cu benzina, mancare, cazare si alte maruntisuri.

Au fost zile cand am cheltuit mai mult (mult mai mult) si zile cand am cheltuit mai putin. Per total cred ca am fost destul de aproape de 50$/zi.

Dincolo de aspectul strict financiar, trebuie sa mentionez ca nu am fi putut ajunge atat de departe fara ajutorul prietenilor nostri, ce in diferite momente ne-au fost alaturi. De la prietenii din Bucuresti ce ne-au ajutat cu diferite item-uri (saltele de dormit, primus si multe altele) si ne-au sustinut de acasa, pana la minunatii oameni intalniti in calatorie, ce ne-au gazduit si ne-au devenit prieteni. Fara sa par ca strugurii sunt acrii (caci chiar nu sunt), drumul ne-a fost mult mai bogat datorita lor, decat daca am fi avut fonduri sa stam numai la hoteluri de 5 stele.

Cam atat deocamdata. Daca am uitat ceva, lasati un comentariu.

2013-11-21T09:18:01+00:00 By |9 Comments

9 Comments

  1. Dan May 15, 2013 at 8:08 am - Reply

    Felicitari pentru tot ce-ati realizat! V-am urmarit calatoria din prima zi si pana v-ati intors. Multumesc pentru momentele frumoase pe care le-ati impartasit cu noi.
    Va astept cu urmatoarea poveste. 🙂

  2. Tudor May 15, 2013 at 8:39 am - Reply

    De curiozitate, scutul de pe motor e standard sau custom/aftermarket? Filtrele si uleiul le-ai schimbat la kilometraj banuiesc? Cati litri de ulei intra in motor? Par destul de multi 29 de litri, chiar si la 57000km. In schimb mi se par putine filtrele de aer, mai ales ca ati mers si prin deserturi. Consumul foarte bun pt o motocicleta mare si cu 2 pasageri si bagaje si in conditii de drum nu intotdeauna fericite (vezi vanturi de 100km/h). 🙂

    PS: Statul la X stele nu te ajuta sa descoperi oameni noi si locuri noi. Cred ca ai observat si tu din toate plecarile tale corporatiste cum e cu statul la hotel non-stop. 🙂
    PPS: Bravos la $50/zi, eu nu cred ca reuseam haha…

    • AlexMD May 16, 2013 at 9:18 am - Reply

      Salut Tudor.

      – Scutul de motor nu este din pacate standard. A fost aftermarket ca atatatea alte lucruri la motocicleta. Partea buna cand le iei aftermarket este ca poti sa iti alegi ce iti place tie. Partea proasta este (desigur) ca dai bani in plus 🙂
      – Schimbul de ulei l-am facut intr-adevar la numar de kilometri (6000km la fiecare schimb). Cat despre filtre de ulei, in mod normal ar trebui schimbate la 12000 insa eu am incercat sa le schimb de fiecare data cand inlocuiam si uleiul. Am avut aproapte tot timpul macar un filtru in plus cu mine pe moto ca sa nu stau sa caut prin cine stie ce zone pe unde “venea vremea schimbarii”
      – Am folosit doar 2 filtre de aer, e adevarat insa primul a fost curatat de 2 ori parca. Avea ceva nisip si praf strans dupa deserturi insa si-a facut treaba foarte bine si o curatare cu jet de aer a rezolva problema.

      Consumul in Patagonia a fost peste 5 in general. Dar s-a echilibrat cu distantele mari in care am avut si sub 4,5 l/100km. Aici cred ca ne-a ajutat si faptul ca nu prea am mers niciodata repede. Unde ne permitea drumul mergeam cu 100-110, maxim 120 km/h. Dar de multe ori si mai incet. De ce atata graba… 🙂

      Cat despre bani… am exclus totusi din calcul biletele de avion peste ocean, trecerea cu barca din Panama in Columbia, pretul caucicurilor si altor consumabile… Alea au fost costuri extra. Si chiar si asa, au fost destule zile in care ne era greu sa ne mentinem in “limita” si de ceva ori am depasit-o serios. totusi conteaza ca per total am putut ajunge acolo unde ne doream.

  3. G. Serban May 15, 2013 at 8:58 pm - Reply

    Salut!

    Mai intai trebuie sa spun ca Gunnar, Doyle, voi doi si Mihai sunteti eroii mei.

    Si acum intrebarile (destul de concrete dar chiar sunt curios, mai ales ca unul din motto-urile voastre sunt siguranta pe motor):

    – Cam care a fost viteza voastra medie, de croaziera in afara si in interiorul localitatilor?
    – Au fost situatii limita/neprevazute in trafic, cum le-ai “rezolvat”? (gen soferi care taie calea, nu se asigura etc)
    – Ai facut greseli de pilotaj in timpul drumului? Stiu eu, rateuri, neatentie etc … cum ai trecut peste ele? Ai culcat motorul – cazaturi din cate am citit din fericire nu au fost?
    – Cum negociati cu frica? (frica de necunoscut, oameni, conditii nasoale- frig, vant, furtuna, caldura etc., frica de accidente etc). De unde resurse si atata incredere in voi? 🙂
    – V-ati certat? 🙂

    Mai am o gramada de intrebari dar deja “sar calul”, asa ca ma opresc, 🙂

    Inca odata toate aprecierile si felicitarile posibile!!

    • AlexMD May 16, 2013 at 9:40 am - Reply

      Hei, iti multumesc pentru aprecieri. Nu nu ne consideram deloc eroi, insa ne bucuram daca te putem inspira, macar putin, sa pui cap la cap o calatorie pe care ti-o doresti 🙂

      Hai sa vedem cu intrebarile 🙂

      – viteza medie… hmmm mica. In localitati nici n uare rost sa ma gandesc. Din Mexic in jos, in localitati se merge pe principiul “Dumnezeu cu mila”… si te bucuri daca scapi intreg, nu te mai gandesti si la viteza. Pe langa ce au ei, la noi este trafic ordonat 🙂 Dar recunosc ca a fost foarte interesant sa conducem pe acolo si… ne-a placut. In afara localitatilor… depinde de drum. Unde ne permitea drumul, am mers cu 100-110 km/h. Hai 120 km/h daca “ne grabeam”. Dar in general am incercat sa nu ne grabim. Mai bine mai incet si vezi locuri in stanga si in dreapta.
      – da, au fost foarte multe situatii limita in trafic. Un exemplu la intamplare: prin Peru rondurile au un rol pur decorativ. Nu exista reguli clare dupa care se desfasoara traficul in rond. Este pe principiul “cine are mai mult tupeu”. Iti dai seama cred ce situatii ies de acolo… Iarasi, de multe ori erau soferi care intrau in depasire, numai ca sa mearga in paralel cu noi (ei fiind pe contra-sens) pret de secunde bune, doar ca sa ne fotografieze sau sa ne faca cu mana. La inceput eram destul de iritat de situatia asta potential periculoasa (veneau masini din sens opus…) insa apoi am invatat sa ma relaxez, sa le fac si eu lor cu mana, sa le zambesc si aia era. Trebuie sa te adaptezi….
      – ohooo clar am avut momente cand am facut greseli de pilotaj. Nu cred ca poti merge la un drum asa lung fara sa faci si prostii. Poate ceea ce conteaza este insa ca nici una din greseli nu a survenit din “teribilism” sau din “atitudine racing”. Au fost cateva din cele neprovocate, doar pe baza de “oboseala”. Au mai fost alte cateva situatii in care am ajuns pentru ca pur si simplu conduceam precum localnicii (oh Doamne, nu o sa uit Columbia niciodata) dar am iesit din ele tot facand ce faceau si localnicii (strecurandu-ne prin trafic). Imi vine sa scriu atat de mult despre lucrurile astea dar cred ca ma intind si eu. Concluzia ar fi doar ca da, foarte probabil vor exista momente in care vei face greseli (provocate sau nu), dar eu cred ca atata timp cat iti vezi lungul nasului, cat nu ai o atitudine teribilista de felul “eu sunt cel mai smecher si mie nu mi se poate intampla nimic”, cata vreme incerci sa conduci preventiv ai sanse mari sa iesi OK din aceste momente.
      – Asta cu frica e poveste lunga. Ne-a fost frica de multe lucruri si am invatat sa trecem peste frica de multe ori. Peste alte frici, eu nu am putut sa trec. De exemplu frica de ursi. Am crezut ca mergand in Canada salbatica si in Alaska, o sa se diminueze aceasta frica. Ei bine… la fiecare noapte de campat a fost la fel. Asta nu a insemnat ca am renuntat la camping. Ci doar ca am invatat sa accept ca sunt un fricos cand vine vorba de ursi 🙂 Imi mai era de exemplu frica sa nu raman fara motocileta (cand ne opream prin tot felul de orasele din America Latina si nu aveam parcare “sigura”) De asta am scapat. Mi-am dat seama ca nu ma ajuta cu nimic daca nu dorm di nacest motiv si ca in cel mai rau caz, o sa ma trezesc dimineata, nu o sa imi mai gasesc motocicleta si o sa fiu nevoit sa iau un autobuz catre cel mai apropiat aeroport. Pare dura concluzia dar a fost mult mai bine asa. La urma urmei si daca s-ar fi intamplat raul acela, noi tot am fi fost intr-o calatoria extraordinara in niste locuri extraordinare. Au mai fost si alte temeri caci oameni suntem dar totusi niciodata ele nu au ocupat un loc central in preocuparile nooastre. Ce descopeream, ce vedeam, ce cunosteam era cu muuult mai puternic si eu cel putin nu am avut nici u nmoment in care sa vrea usa ma opresc sau sa ma intorc din cuaza “situatiilor”.

      – nu, nu ne-am certat. ceea ce poate sa fie o minune in sine. Au fot niste lucruri ce ne-au tensionat (de exemplu unul se trezeste de dimineata si vrea sa plece, celalalt ar vrea sa doarma pana la 10-11) Insa am invatat sa ajungem la o intelegere, la un punct comun. Pentru ca din nou, ca si in cazul de mai sus, ar fi fost prea pacat sa ne pierdem in “harjaieli marunte” in loc sa ne bucuram de ceea ce facem. Si eu nu sunt un tip romantic insa o sa recunosc ca au fost multe multe momente cand, simtind-o pe Andreea in spate, simtind cum ma strange in brate si sta aproape de mine, am tremurat mai putin cand era frig afara, am simtit mai putin ploaia cand eram ud pana la piele si am fost mai atent cand era drumul nasol. Datorita ei, calatoria a fost mult mai usoara pentru mine. Insa, ca sa fie asa, trebuie sa pleci cu persoana potrivita. Si nu ai de unde sa stii asta de la inceput. Trebuie sa “indraznesti”, sa incerci!

      Tu te temeai ca te-ai intins cu intrebarile insa ce sa mai zic eu de raspunsuri 🙂 Cu voia ta, o sa includ intrebarile tale, precum si raspunsurile, in corpul postarii, pentru a fi citite mai usor de ceilalti cativa oameni care mai trec pe aici 🙂

  4. G. Serban May 16, 2013 at 1:13 pm - Reply

    Multumesc pentru raspuns. Sunteti oameni foarte buni, de aici reusita. 🙂

  5. Adriana May 17, 2013 at 3:55 pm - Reply

    Aceste articole cu siguranta sunt insporatie si ajutor de nadejde pentru multi dintre noi care isi planifica o calatorie

  6. Florin D. June 11, 2013 at 2:53 pm - Reply

    Imi place mult de voi.
    Alexandru, daca imi pemiti sa te intreb, ai fi plecat singur in calatoria asta daca situatia ar fi fost de asa natura ? Este o proba psihologica peste care eu nu am trecut. Si o intrebare mai tehnica, cum a facut fata motorul si voi la drumuri off-road ? Imi imaginez ca asfaltul nu vi s-a asternut in cale la tot pasul 🙂 Te-ai pregatit in mod special pentru off-road inainte de plecare sau ai invatat din mers ? Si rugaminte, continuati sa organizati prezentari, odata si odata poate am sa ajung si eu. Multumesc si numai bine, Florin.

    • AlexMD June 12, 2013 at 2:18 pm - Reply

      Salut Florin! Iti mulumim pentru aprecieri. Voi incerca sa raspund pe scurt intrebarilor tale:

      – Daca nu as fi cunoscut-o pe Andreea as fi plecat probabil si singur in aceasta calatorie. Ar fi fost cu totul altfel, e adevarat. Insa placerea de a calatori si bucuria de a descoperi locuri noi ar fi invins probabil teama de a pleca singur singur. Si apoi… pe drum nu esti mereu singur. Depinde de calator cat de mult vrea sa se apropie si sa primeasca in “calatoria sa” alti oameni, intalniti in cale. Noi, doi fiind, tot am simtit nevoia sa ne alaturam din cand in cand altor calatori. Asa se face ca au fost bucate bune de drum in care am calatorit alaturi de alti oameni. Si a fost foarte bine.
      Dincolo de toate astea, vreau sa spun ca ma simt cu adevarat fericit pentru ca am putut face acaesta calatorie alaturi de Andreea. Asa cum s-a intamplat, a fost cel mai bine.

      – Sincer, pe off-road eu nu m-am simtit chiar asa bine. Nu am facut inainte nici o pregatire in acest sens si pana sa plecam, cred ca erau sub 100 numarul total total de kilometri facuti de mine in afara asfaltului. In aceasta calatorie insa… lucrurile s-au schimbat desigur si am fost nevoiti sa navigam pe drumuri fara asfalt, drumuri cu pietris, pamant, noroi sau drumuri de nisip. Cata vreme pamantul era uscat sub noi, ne descurcam binisor. Cu nisipul pe de alta parte nu prea ne-am inteles deloc. Motocicleta asta e cam prea mare si prea grea (incarcata) pentru off-road serios. Sau poate mai degraba era rider-ul prea incepator caci stiu ca daca esti maestru te descurci si cu un GS1200Adventure.
      Trangand insa linie, pe unde a trebuit sa mergem, am mers si probabil ca daca am fi avut mai mult curaj, motocicleta ar fi mers pe drumuri si mai extreme. Insa noi am incercat sa fim mereu echilibrati in alegerea traseelor.

      – Prezentari… o sa mai facem probabil cateva. Nu prea stim cine ar vrea sa mai vina sa asculte insa… noi cu placere povestim si poate poate o sa vedem mai multi romani calatorind prin lumea larga!

Leave A Comment