Naples by night

Locatia curenta::/, Hodina vantului si Statornicia izvoarelor/Naples by night

Naples by night

De curand am descins in mai sus mentionatul oras italian trimis fiind de minunata companie pentru care lucrez la un training. M-am bucurat gandindu-ma ca astfel se iveste ocazia sa vizitez inca un loc (din atatea) in care nu mai fusesem pana acum.

Boon, daca experienta zborului cu Alitalia a fost una anosta si plictisitoare in cel mai bun caz, hotelul rezervat s-a dovedit a fi ponosit si profos. Eu sunt departe de a fi mofturos in astfel de lucruri si daca ar fi fost o iesire planuita de mine cu siguranta ca nu as fi stat la hotel deloc insa asa, trimis fiind de “corporate business”, am fost surprins cat de scump poate coasta un loc din anii 80 al carui singur avantaj este ca e la 2 minute de mers pe jos de birou insa la foarte multe minunte de orice altceva. Mai exact se afla intr-o zona “corporate” care e “in the middle of nowhere” cum ar spune americanul si mai mult, intre aceasta zona si centrul orasului se intinde o zona “rau famata”.

Dupa prima zi de training incercam sa gasim un loc unde macar sa mancam de seara. Dar la 18:30 totul era inchis in “insula corporate” iar cand ne apropiem de marginea ei si intreb niste carabinieri inctro sa apucam pentru ceva de “mangiare” ne dau ei ceva directii dar se uita foarte ciudat la noi ca vrem sa mergem pe jos si ne fac semne sa avem grija la “ceasurile de la mana”… Vazand asta colegilor mei le cam piere foame si decid ca e mai bine sa ne intoarcem la hotel mai ales ca fuseze o zi foarte lunga cu zbor pana dupa miezul noptii si apoi training toata ziua.

Ajuns in camera insa ma tot gandesc eu ca ok, mancarea ca mancarea, de micul dejun corpoartist nu ma desparte decat un somn bun, insa e asa de trist sa stai singur intr-o camera de hotel. Mai ales daca nu iti place nici hotelul nici camera. Si cum ramane cu marea? Ei, ce e cu marea? Pai este, ca ce fel de Mariduru care ar vrea sa locuiasca langa mare sunt eu daca as ajunge intr-o locatie cu mare si nu as insista sa o vad/miros cat mai repede? Iar de la hotelul asta nici nu se vede , nici nu se simte.

Ma mai invart eu ce ma mai invart prin camera si nu imi gasesc locul. Asa ca scot portofelul din buzunar si il pun bine in sertar. Ma imbrac lejer cu blugii negrii si largi ( ce bine ca i-am luat ), tricou “cool” si polar negru tras neglijent peste. Ma uit in olginda si ma felicit ca nu m-am ras in dimineata asta. Scot tot de prin buzunare, pastrand asupra mea doar buletinul ( pasaportul ramane in camera ) o carte de credit,40 euro si unul dintre cele 2 telefoane.  Ma uit cu jind la aparatul foto insa ar fi fost mult prea mare asa ca doar poze proaste facute cu telefonul pe intuneric.

Ies avand un singur plan : sa vad cam cum sunt imprejurimile si sa “ma plimb putin”. Aveam si o harta de la hotel cu mine si cam atat. In fata hotelului constat ca toata zona e PUSTIE. si nu era decat vreo 8 seara. Ok…. creepy. Merg in directia unde inainte erau carabinierii ce ne spusesera sa avem grija la ceasuri. Acum nu mai era nimeni. Insa de indata ce depasesc zona de birouri si zgarie-nori (care repet, era fara tipenie de om ) parca apasa cineva pe un buton si da drumul la “viata”. Oameni iesiti la ferestre, lumini, claxoane, forfota pe stradute.

Ok… cata vreme e lume totul ar trebui sa fie ok. Asa ca imi continui plimbarea cu directia vaga spre mare. Pentru asta trebuia sa trec mai intai langa gara centrala din Napole. O iau cam la intamplare pe stradutele mult prea mici ca sa fie macar desenate pe harta sumara primita de la hotel si trag cu coada ochiului la tot felul de oameni dubiosi ce o cam freaca fara treaba pe la colturi de srada. E clar ca pe acolo nu m-as plimba mai tarziu. Ma felicit ca am lasat aparatul foto acasa si imi propun totusi sa fac niste poze cu telefonul. Asa… mai din mers. Evident calitatea este indoielnica si imi pare rau ca nu am putut surprinde mai bine anumite aspecte ale zonelor prin care treceam.

Am ramas insa din nou surprins de gradul de adaptabilitate al omului. Ma uitam cum de exemplu copiii de 5-6 ani se mai jucau pe strazile murdare fara habar dar oamenii mari evitau sa mearga prin acea zona.

Si pentru ca tot am pomenit de murdarie. Napole are o veritabila problema legata de curatenie. Documentandu-ma putin pe wiki am inteles ca “criza” de varf a fost undeva prin 2008 cand au existat adevarati munti de gunoaie in toata provincia pentru ca firmele de gunoi, in mare parte controlate de Camorra au refuzat sa le mai ridice. Chiar daca acum “e mai bine” Napoli este de departe cel mai murdar oras european pe care l-am vazut pana acum.

Si activitatile aceleiasi Camorra, multe zone din oras sunt considerate periculoase dupa lasarea serii. Poate si de aceea am vazut un numar impresionant de carabinieri politisti si “vigilii” patruland.

Trec deci si de piata garii – un veritabil focar de mizerie – si continui in directia portului incercand sa aleg un compromis intre “drumul cel mai scurt” si “drumul ce mi se pare cel mai sigur”. Ajung dupa inca vreo 2 km intre zona portuara comerciala si cea turistica. Pustiu in jur. Insa undeva la un doc ceva mai incolo un card de masini astepta cuminte sa se inghesuie intr-un feribot ce pufaia linistit pregatindu-se de plecare.

Am zambit amintindu-mi de un alt port italian de pe coasta de vest de unde, cu ceva vreme in urma, alte si alte feriboturi plecau incarcate  cu masini si ganduri clandestine.

2010-04-01T00:05:42+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment