This is… Scotland

Locatia curenta::///This is… Scotland

This is… Scotland

Ne dam jos de pe Printesa fara prea multa ceremonie ( Desigur ca, neam prost ce suntem, nu am putut sa nu chicotim pe seama numelui vasului -Princess of  Norway- si sa nu facem misto ca ne-am suit pe printesa) si dupa o vama prin care am trecut lejer ( singura intrebare fiind, aveti bilet de intoarcere si cand) sa intram direct in problema zilei. Aia toti merg pe partea gresita a drumului. Pe asfalt scria mare “DRIVE ON THE LEFT”. Mda bine drive drive dar si bisnuinta din mai bine de 10 ani are ceva de spus… Deh, in ciuda sfaturilor prietenesti primite de acasa pe sms “Nu fiti fraieri, sunati la politie”, ne-am hotarat sa facem si noi ca ei si sa ne lipim de stanga drumului. In jurul nostru lumea isi vedea de treaba asa ca ne-am vazut si noi de drum. Azi avem un traseu lejer, Newcastle – Edingurgh, ce urma sa serpuiasca printr-un parc national. Nici o graba, vreme buna si un drum nu prea circulat si cu asfalt bun.


Poti sa iti mai doresti ceva? Da da stiu, enduristii si-ar dori sa nu fie asfalt deloc. Insa Matilda mea se bucura.

Concentrare maxima la semne si reguli ( bai nene au astia semne pentru orice. Unele mi s-au parut chiar periculoase… pana citesti nuvela de pe placuta risti sa dai cu oistea in gard )


Si da-i inainte spre granita cu Scotia. Ta daaa, nu ne vine sa credem. Ne invartim pe acolo, ne pozam in fel si chip. Chiar am facut-o. Am ajuns in SCOTIA!!! Hai sa luam si un capucino de la “boarderer”. Hai sa dam si un mesaj acasa cu “au reusit nebunii”. Gata? plecam. Sa inceapa vacanta !

Si de bine ce a inceput drumul s-a termiant destul de repede ajungand in Edinburgh locul unde trebuia sa stam o zi ( singura fara mers pe moto ) pentru viziteala, spalat, curatat etc.
Ii dau garminului sa miroasa adresa campingului unde urma sa stam, asta micu o miroase, zice ca stie unde este si… ne duce intrun cartier mic rezidential,pe o straduta care este…dead end:

Noh, fara suparare Garmine, eu cortul aici nu mi-l pun. Ne invartim pe loc pe acolo si manevrand sa scot motocicleta de acolo mai ca o scap pe partea dreapta eu fiind cu ambele picioare pe pamant insa din cauza greutatii si manevrei gresite ea ducandu-se pe o parte. Eu ma zbat ca pestele in navod sa o ridic, ea nimic iar Andreea in spate trezita din somnolenta cam intrase la banuieli ca se intampla ceva 🙂 “ce faci? ce faci? cadem! ” Eh n-am cazut dar nici mult nu mai aveam iar localnicii din zona cred ca s-au cracanat de ras vazand “cosmonautii” cum incearca sa tina tramvaiul cu partea cauciucata in jos.

Cu gandul inca la show-ul pe care l-am oferit ma apropii de o intersectie unde urma sa fac la dreapta. La semafor rosu. Eh, ca un sofer bun si cuminte ce sunt, o scot din viteza si ma apropii incet de semafor gandindu-ma ca nu mai am chef de surprize si avand luminata idee sa ma opresc pe… banda 1 adica, nu e asa, pe partea dreapta a drumului. Ei bine… in multe locuri din lume asta ar fi fost corect. Dar la ei NU.

Imi dau seama de inteligenta demonstrata abia cand sunt pe loc, pe contransens asteptand la rosu si vazand din fata masini care faceau stanga pe drumul meu, fix spre noi. Ala din prima masina contrariat putin si el de idiotul pe motocicleta care sta relaxat la semafor pe contrasens nu claxoneaza ci ma ocoleste cu calm. Ceilalti conservari il imita. Probabil ca de turisti dusi tot au parte…

Scapam usor din situatie dar gandindu-ma ca in alte circumstante am fi putut sa fim afis… imi zic foarte serios sa am mult mai multa grija.

Ajungem in camping, un loc foarte curat, cochet, cu iarba verde si cu iepuri in dotare. Urmeaza 1 zi jumatate de leneveala si plimbareala prin Edinburgh


Dupa pauza asta planul era destul de neclar, singura “regula” era ca incercam sa dam roata Scotiei in sensul acelor de ceasornic ( ca sa fim mai aproape de apa… deh 😀 ) si sa ne oprim pe unde vrem cand vrem. Singura chestie era ca peste 8 zile trebuia sa fim inapoi la feribot.


Asa ca am mers pe tot felul de drumuri, de la autostrazi la single – trackuri, am dormit de la cort la B&B-uri si chiar la oameni, motociclisti pe care nu ii cunosteam deloc inainte (vazandu-i prima data la o intalnire de-a moto din Scotia la care am particiapt si noi) dar afland despre excursia noastra au zis “if you pass near my house, you can crash at my place for a night. I have a free room”. De 2 ori ni s-a intamplat asta. Si nu au facut-o pentru ca le paream noi saraci sau pentru ca nu paream ca ne descurcam ci pur si simplu pentru ca stiau si ei probabil cum e sa fii pe drum. O data chiar am dat curs invitatie. A doua oara drumul ne-a dus mai departe de locatia unde erau gazdele.

Si apropo de motociclisti, la intalnirea la care am participat, am fost probabil cei mai tineri de acolo. Ma uitam in jur si vedeam oameni de toate varstele insa cu precadere trecuti de 30-40 de ani. La fel si pe feribot sau pe unde ne mai opream. La imbarcarea de la intoarcere am stat de vorba cu o domna trecuta cred de 60 de ani, cu parul alb si… in costum de piele, care calatoare pe motocicleta ei. Ok, poate o batranica in costum de piele nu e chiar cea mai minunata priveliste pentru ochiul tanar 😀 , insa ideea din spate era ca tanti aia avea calarea motocicleta prin lume la varsta ei.

Despre drumuri nu pot sa spun decat ca oamenii aia au fost dusi cu pluta pe alocuri. In foarte multe cazuri pur si simplu nu au stricat terenul deloc. Ca era super deal, ca era vale, ca erau tot felul, n-a contat. Doar au turnat o palma de asfalt, i-au tras niste semne cu “Blind summit”, “Hidden dip” etc etc si gata. In consecinta poti gasi in Scotia veritabile roller-coastere si trebuie mare stapanire cu acceleratia ca sa nu iti dai seama ( prea tarziu ) ca in Blind summit-ul ala anuntat, drumul o ia in dreapta si tu esti deja cu roata fata in aer si o iei drept in rapa. Oricum, baietii sunt acoperit, te-au avertizat de vreo 3-4 ori inainte de loc cu pricina.


Apoi, fiecare drumusor aproape este asfaltat, fie el facut “single-track” adica drum cu o singura banda si locuri de depasire si incrucisare. Ajungi intr-un loc d-asta, te uiti in fata, daca vezi ca vine cineva te opreti si astepti sa treaca, apoi treci si tu. Ma gandeam zambind ca daca s-ar face la noi asa ceva s-ar intalnii bizonii fix intre locurile de trecere si s-ar claxona si flash-ui care sa dea inapoi. 🙂

Drumuri pe placul meu...

Drumuri pe placul meu…

Acum ma gandesc ca poate ar fi fost bine sa oprim mai des sa fotografiem cum se cuvine. Pe de alta parte, cand eram pe drumurile alea imi ziceam ca sunt nebun daca opresc.

2010-07-16T15:54:36+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment