Vikingi 1 – Drumuri de aproape

Locatia curenta:://Vikingi 1 – Drumuri de aproape

Vikingi 1 – Drumuri de aproape

Sub deviza “nu sunt un om matinal dar ma lupt sa fiu unul” ma trezesc in zgomot de alarma de telefon, mult muult prea devreme fata de cat as fi vrut. Insa eram hotarat sa nu dau snooze ci chiar sa ma trezesc si sa ne pregatim de plecare. Eram hotarat pana cand aud ploaia duruind pervazul ferestrei. Ok… inapoi la somn, macar sa nu plecam uzi. Pe drum… mai vedem noi.

La a doua trezire ciulesc urechile si e liniste. Nu mai ploua deci. Bun, hai sa profitam de “fereastra” asta. Echiparea, mergi dupa Gunnar, intoarce-te dupa bagaje, pune bagajele, ia-ti la revedere de la parinti, intreaba-o pe Andreea daca e gata, (de parca putea sa spuna ca nu e gata) si… GO GO GO.

Go go pana iesim in bulevard. Trafic. Pana ne-am invartit noi si ne-am ferit de ploaie, se facuse ora 8:30, vineri. Bucuresti. Oameni conducand, pedaland, alergand bezmetici in toate partile, fiecare cautandu-si fericirea pe unde pot, majoritatea probabil la un job minunat. Dar divaghez…

Iesim dupa mai bine de o ora din capitala si indreptam motocicleta spre Brasov. Zambesc gandindu-ma ca macar drumul asta nu este inca aglomerat. Prea tare.

Spre Sighisoara ne prinde si prima ploaie. Oprire de urgenta pentru imbracat salopetele de muncitori. Nu suntem noi pe santier insa salopetele sunt impermeabile.

Cu ploaie pe urme
Cel mai mare steag tricolor din Romania

Somn in Baia Mare si iesit din tara pe la Satu Mare. Gasim Ungaria la fel ca data trecuta: ordonata, curata, in haine de sarbatoare ai putea spune. Numai ca nu era nici o sarbatoare, doar o zi obisnuita. Ciuda maxima ca ei pot iar noi nu, mana dreapta in gaz si hai in Slovacia.

Aici, deja parca ne-am mai intors putin spre casa. Imediat dupa granita drumul era “in lucru” asa ca suntem deviati pe ceva drumeaguri de tara. Satele sunt mai amarate, orasele prin care trecem isi etaleaza cu mandrie (??) blocurile construite in stil comunist, oamenii arata si par sa se comporte intr-un mod atat de familiar.

Se face pranz, ni se face foame asa ca ne oprim langa un lac, la un fel de pensiune. Hai ca trebuie sa aiba aici ceva de mancare. De pe terasa se aude muzica in voga si cativa oameni stau sub o umbrela, beau, mananca si par sa se simta excelent.

Noi venim si intentionam sa ne asezam la o masa de alaturi insa ei ne fac semn si nu incape nici o discutie, o sa stam cu ei. Foarte bine. In drumul acesta chiar ne-am propus sa interactionam mai mult cu oamenii locurilor pe unde vom trece. Facem cunostinta deci cu Ivan, Martin si prietenii lor.

Prietenii slovaci

Ivan, Martin si prietenii lor sunt de la oras, sunt programatori si designeri web dar in acest weekend au iesit la aer curat la munte. Ivan, Martin si prietenii lor sunt pescari patimasi si ne arata lacul de la cateva sute de metri unde se pare ca s-au instalat pentru 2 zile.

“Hmm, ok, dar daca sunteti iesiti la peste, nu ar trebui sa fiti acuma pe lac, si sa, uhmm… pescuiti?” E uite aici se vede lipsa mea de cunostinte intr-ale pescuitului. “You catch fish best in the morning or evening. At noon is too hot. So you don’t fish. You drink.”

Ok… sa bem deci. Voi cu beri si rachiu noi mai cu apa plata ca mai avem pana in Polonia unde am vrea sa dormim. In timp ce ne asteptam mancarea discutam despre una alta si se pare ca le suntem simpatici. Martin se ridica in picioare si decide “Tonight you stay here with us. You do not go to Poland!” Ceilalti aproba si ca sa arate cat de serioasa e hotararea aceasta mai ciocnesc un pahar de rachiu in cinstea noastra. He he, draga Martin, noi am ramane dar mai avem atata drum si este abia a 2 a zi de calatorie.

Ne luam deci la revedere ca fratii si plecam, lasandu-i pe ei sa se pregateasca pentru pescuitul de seara.

Pe drum observam un avion vechi rusesc (pare sa fie un Yak-9 sau Yak-7) folosit acum pe post de umbrar si ca loc de siesta.

Intram in Polonia si lucrurile se schimba din nou. Iar dam peste case cochete, peluze aranjate, drumuri fara gropi si chiar si camere radar. Eh, parca totusi prea multa civilizatie strica nu e asa? Noua ne-ar fi placut si fara camerele radar insa poate ca e mai bine asa, ne “antrenam” pentru Scandinavia.

Intre timp admiram si vacutele poloneze. Cele care fac concurenta atat de apriga si aproape au ruinat industria laptelui autohton…

In timp ce coboram pantele line spre campie, ii spun Andreei sa isi ia la revedere de la munti pentru o vreme. Urmatorii pe care avem sa ii vedem sunt cei din Norvegia.

Langa Lublin am fi avut cazare insa seara se lasa mai repede decat ne asteptam si nu mai avem sanse sa ajungem. Ne oprim la o pensiune din drum. Avea sa fie prima din putinele nopti cand am platit pentru cazare si una dintre putinele “nopti” cand soarele a disparut sub linia orizontului.

2011-06-29T12:17:41+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment