0 Flares 0 Flares ×

Treziti, mancati si gata de drum. O noua zi in nordul Norvegiei si o destinatie interesanta : Insulele Lofoten.

Se pare ca numele a fost dat de insula cea mai apropiata de continent si inseamna “picior de lynx”. Multa vreme important centru al vikingilor, mai apoi al pescarilor de cod, mai nou, insulele Lofoten sunt o tinta importanta pentru turism. Si vazand peisajele poti intelege cu usurinta de ce.

Mai ca ai putea spune ca esti pe insule tropicale. Asta daca nu ar fi zapada si numarul (scazut) al gradelor din termometre sa iti aduca aminte ca esti departe de tropice…

Planul nostru era sa ajungem pana in satul A, care este, desigur, fix la capatul drumului, de la “capatul” insulelor (insula cea mai indepartata de continent). Drum destul de lung si pitoresc insa nu totul intr-o zi. Peste noapte aveam sa ne oprim la un alta gazda de pe CS, Marinus, un olandez stabilit de ceva vreme in Norvegia. Schimbam ceva SMS-uri cu el si omul spune ca ne asteapta si ne da cateva indicatii despre cum sa gasim casa lui. Ne continuam drumul cu Zaharia urmarindu-ne atent:

I see you

Valberg, destinatia noastra pentru aceasta seara se afla pe una dintre ultimele insule din arhipelag. Pana acolo,  sarim precum lacustele de pe o insula pe alta, fie trecand peste un pod, fie prin vreun tunel pe sub mare.

Drumul spre luminita, nu e chiar drept…

Recunosc ca am pierdut sirul tunelurilor prin care am trecut in acea zi. Saraca Andreea era deja impacata cu situatia si nu se mai plangea decat in cazurile cand dadeam peste unul ceva mai mare. Alea de 2-3 kilometri erau deja in regula.  Din pacate au fost si unele mai… lungi:

Trecem si pe langa o plaja care arata excelent. Chiar erau si ceva oameni care faceau baie. Insa nu inteleg de ce, Andreea nu a vrut sa profite de ocazie ci a preferat sa ramana imbracata si infasurata bine, cu casca pe cap si cu manusile in maini. Inexplicabil…

Weekend la plaja

Ajungem si in Valberg, micul sat unde ne astepta Marinus. De fapt satul era atat de mic incat in prima faza iesim imediat din el cautand casa. Ne intoarcem, mai dam si un telefon si in sfarsit ajungem la gazda noastra.

Marinus este ghid turistic  si spune ca are foarte multa treaba in timpul sezonului.  Jobul e foarte simplu:

Cand vine un vapor mare pe insula, este sunat, el si alti ghizi, pentru a se plimba cu autocarul si a povesti hoardelor de turisti lucruri interesante, glume si alte “facts and fun” despre partea asta din lume. Insa cand vine iarna este practic un om liber. Are 3-4 luni in care poate sa faca ce vrea. Si lui ii plac calatoriile cu bicicleta, de preferat in emisfera sudica, unde se gaseste vreme buna si in acea perioada a anului.

Vaporul cu turisti

Omul are o casa modesta, intr-un mic sat pe unde nu trece nici macar un autobuz iar cel mai apropiat magazin e la vreo 15 kilometri. Dar e fericit acolo, are o biblioteca uriasa si o videoteca si mai mare. Are internet, laptop si cam tot ce ii trebuie. Trebuie numai sa isi planifice bine iesirile la cumparaturi pentru ca, neavand permis auto merge fie cu scuterul fie cu “ia-ma si pe mine nene”.

Ne-a placut la el. Am dormit pe saltele (si unii dintre noi chiar in hol…) dar am aflat povesti interesante si o perspectiva …”altfel” asupra vietii. Nu spun ca mi-as dori sa fiu si eu in galosii lui. Nu cred ca mi s-ar potrivi. Insa se poate si asa.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 LinkedIn 0 Email -- 0 Flares ×