Vikingi 14 – Trecatoarea Trollstigen

Locatia curenta:://Vikingi 14 – Trecatoarea Trollstigen

Vikingi 14 – Trecatoarea Trollstigen

Ca sa nu uitam ca suntem practic langa Oceanul Atlantic si ca vremea aici se schimba usor, incepe sa ploua. Nu prea tare dar suficient cat sa trebuiasca sa avem costumele de ploaie pe noi. Vremea avea sa continue in aceeasi idee pentru tot restul zilei. Acest lucru a fost si bine caci ne-a prilejuit imagini speciale dar si mai putin bine caci in trecatoare as fi preferat sa fie uscat pe jos. Din pacate avea sa fie ud si sa ploua destul de serios. Ca urmare si pozele din aceasta parte vor arata acest lucru (picaturi de ploaie ajunsesera pe obiectiv si nu prea puteam sa oprim sa il stergem…)

Maretia Norvegiei

Ca sa ajungem la Trollstigen urmam drumul national 64 (Atlantic Road face parte din el) spre sud-vest trecand printre fiorduri scaldate de razele soarelui si varfuri de munte scaldate de ploaie.

Daca de Atlantic Road Andrei nu prea fusese impresionat, despre Trollstigen auzisem numai lucruri bune asa ca eram foarte curios cum o sa fie. Eu chiar refuzasem sa ma uit la filmuletele facute de el, pentru a pastra “surpriza” intacta. Si ce “surpriza” am avut.

Traseul urca abrupt avand mai mult de 11 ace de par foarte stranse si inclinatii de peste 9%, trece pe sub apele cascadei Stigfossen si ajunge dupa o ascensiune de mai bine de 800 de metri pe o culme de unde se poate vedea valea in voie.

Mai mult, drumul este cu o singura banda, si aia ingusta, iar din loc in loc sunt alveole unde se pot depasi autovehiculele care vin din contrasens. O adevarata distractie cand vezi cum vine spre tine o caravana…

Trecatoarea este intr-adevar impersionanta. si regretam putin ca nu avem mai mult timp liber sa exploram imprejurimile. Ne oprim totusi pentru cateva poze rapide.

Un mic amanunt de mandrie nationala: Citind la vremea respectiva despre Trollstigen pe Wikipedia, am remarcat ca la capitolul  “See also” mai erau trecute doar 2 trecatori : Stelivo din Alpi si… Transfagarasan din Carpati. Yey…

O ultima priveliste de sus spre valea de unde tocmai am venit :

De acolo nu prea mai stiam nimic despre drumul din fata. Planul pentru restul zilei era foarte simplu : mergem pana gasim un camping care sa ne placa.

Coborarea este de data aceasta mult mai lina si vremea se imbunatateste. Astfel incat o buna parte din drum suntem insotiti printre culmile tarcate de zapada  de un frumos curcubeu:

Pe nesimtite coboram la nivelul marii si asta se simte intr-o noua schimbare a vremii. In fiord, ploaia ne gaseste din nou. Dar curcubeul ramane acolo.

Asteptam un feribot, ultimul pe ziua aceea, pentru a putea trece in partea cealalta.

Pe harta vazuseram cateva campinguri si aveam sa ne oprim la unul dintre ele peste noapte.

2011-08-06T00:45:05+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment