Vikingi 2 – Drumurile tarilor Baltice

Locatia curenta:://Vikingi 2 – Drumurile tarilor Baltice

Vikingi 2 – Drumurile tarilor Baltice

Ne trezim cu gandul deja la urmatoarea cazare. Aceasta ar trebui sa fie in Lituania intr-un sat de langa Kaunas iar gazada noastra este Gintare, o fata pe care am vorbit de putine ori inainte de plecare. Prima experienta cu cei din comunitatea CouchSurfing.

Ne uitam insa pe harta si vedem ca ne-am trezit cu gandul cam… departe. Pana in Kaunas mai sunt peste 600 de kilometri pe drumuri secundare sau cu o singura banda pe sens. Autostrazi nici nu exista pe ruta noastra de azi si oricum nici nu ne dorim prea tare sa ne dam pe ele. Si noi inca strangem bagaje. Eh… calatoria este abia la inceput, ne urnim mai greu.

Dar vremea e frumoasa frumoasa, nori pe cer sunt putini, este cald si bine! Sa plecam deci. Indreptam botul calului spre nord (directia generala pentru urmatoarea saptamana) si demaram…

Cu etaj zic… cu ETAJ !

Peisajul este frumos, ne uitam la casele cochete si aranjate si ne tot intrebam, cu ce se ocupa oamenii aia? Caci nu prea vedem prin nici o curte, acaretul, caruta, tractorul, gaina purcelul, in fine calabalacul  aferent unei gospodarii la tara. Dar totusi cu ceva trebuie sa se ocupe si ei. Orice ar face, pare ca le merge bine. Cu speranta ca o sa ne mearga si noua bine, continuam sa ne strecuram pe drumul destul de liber insa dotat cu aparate radar… Sa ne mearga bine zic. Fara opriri neprevazute !

O simt pe Andreea in spate cum devine mai relaxata si la reveniri din inclinari isi schimba pozitia mai greu. La o curba mai pronuntata o simt cum tresare. Aham… deci Andreea mea dormita frumos in spate, lucru destul de usor de facut pe drumul drept dar putin mai complicat atunci cand sunt curbe mai multe. Oprim la o benzinarie sa il  alimentam pe Gunnar cu benzina si pe noi cu ceva rece si revigorant.

Adevarul este ca afara era o zi de vara de departe, rupta din zilele lungi de vacanta de la tara,  cand e cald tare, iar tu iti gasesti un loc ferit la umbra unui copac sau a unei bolte de vita de vie. Iti intinzi o patura si pentru ca nu ai nimic grabnic de facut iar scoala e departe, citesti toropit si lenes o carte de aventuri la care te si alaturi in vise din cand in cand.

Insa noi aveam ceva de facut… trebuia sa ajungem in alta tara. Plecam deci mai departe si urmarim drumul ce trece destul de aproape de granita cu Ucraina, unele sate avand si inscriptii bilingve.

Lasam enclava Kaliningrad in stanga ( iti trebuie viza de Rusia ca sa poti intra ) si ne apropiem de granita cu Lituania. Nu inainte de a trece pe langa un “mini-zoo”. Din pacate nu am fost destul de pe faza ca sa oprim si sa cercetam. Dar discutand cu Andreea despre ce ar putea sa fie acolo am convenit ca desigur nu poate sa fie altceva decat o gramada de animale…. mici. Hmmm …

Trecem pe langa Kaunas insa nu intram ci cotim pe langa raul Niemen ( sau Nemunas) spre satucul unde ne astepta gazda noastra. Localnicii ne confirma ca este o zi caniculara si ca cea mai buna cale de a face ceva in privinta asta este sa… faci o baie buna. Nici nu banuiam in momentul cand am facut poza ca aveam sa le urmam si noi exemplul destul de curand.

Nu dati banii pe prostii, luati seminte la copii…

Din pacate si la ei mizeria si mici le “negoturi de plaja” sunt ca la noi…

Ajungem in sat mergand kilometrii buni pe un drum micut prin

Tunelul verde

padure si tot felul de vegetatie. Putinele masini care vin de pe contra sens sunt conduse de oameni mult prea plictisiti si obisnuiti cu drumul pentru a mai incetini sau a se asigura ca sunt in siguranta.

Cu ceva empotii (priama data cand dormim la cineva acasa fara sa o fi cunoscut-o inainte si fara sa stim mare lucru despre ea ) ne gasim gazda si facem cunostina. Hmm hai ca e bine. E om normal. Nu pare ca vrea sa ne cioparteasca in 100 de bucati si sa ne ingroape in gradina. Hmm, uite are si familie. Facem cunostinta cu tatal cu sora cu verisoara cu cainele si cu pisica cea neagra. E ok, ne invita in casa, ne arata unde sa ne putem lucrurile. Oameni relaxati. Ne relaxam si noi. Se pare ca o sa fie bine si ca o sa putem sa plecam mai departe de aici.

Gintare ne intreaba ce vrem sa facem. Noi spunem ca suntem obositi dupa o zi de drum si ca orice e ok cu noi, putem chiar si doar sa ne relaxam in gradina. Ea raspunde ” we could do that latter, if you want… we could go and swim in the river… ”  Hmm uite mai Gintare ce usor poti sa faci tu un om fericit.

Ne luam sandalele, prosoapele si apucam pe o potecuta si ajungem la un raulet ” la garla ” cum s-ar zice la noi la tara. Andreea decide ca ea nu vrea sa intre pentru ca nu se stie ce s-ar putea gasi in apa. Eu decid ca nu imi e frica decat de ursi si nicidecum de lighioane acvatice asa ca fara alte formalitati, intru in apa racoroasa.

Nici nu se putea un final mai potrivit pentru o zi de vara venita la noi din vremea vacantelor lungi de vara petrecute pe malurile Sucevei.

Pentru aceasta etapa nu am pregatita “traditionala” poza cu apusul de soare si sfarsitul zilei insa va las sa aruncati o privire in “episodul urmator” . Desi noi nu stiam inca, pentru urmatoarele 2 zile, locuinta noastra avea sa aiba un paznic devotat, un co- locatar cu maniere alese si  intrarea din imaginea urmatoare:

Portita din gradina
2011-06-30T14:24:26+00:00 By |2 Comments

2 Comments

  1. Andrei C June 30, 2011 at 6:11 pm - Reply

    Buei, ce faci? Ai cam mult spor, ma cam sperie ritmul. Eu am ramas in urma…

  2. MD July 1, 2011 at 3:03 pm - Reply

    Eh, incerc o abordare noua numita “Nu mai lalai povestirile calatoriilor din vara pana anul viitor”. Pana acum se pare ca functioneaza.

Leave A Comment