Vikingi 3 – Mai departe pe drumuri baltice

Locatia curenta::/, Vikingi/Vikingi 3 – Mai departe pe drumuri baltice

Vikingi 3 – Mai departe pe drumuri baltice

Buun,

Ne trezim odihniti dupa o noapte in care inauguram si sacii de dormit cei noi – “Vulpile”. I-am inaugurat in interior (am dormit stil cabana sau refugiu: pe o saltea si sacii au fost folositi pe post de cearceaf/patura/perna). Sper totusi ca pe viitor sa ii folosim mai mult in “aer liber”.

Ne despartim de prima noastra gazda “C.S.”, nu inainte de a ne lua calduros la revedere si de a trage un cadru de despartire.

Lituania

Sunt ceva si pozele astea. Ma intreb daca peste ani buni o sa mai stiu uitandu-ma la poze, cine sunt acesti oameni care la un moment dat, fara sa ma cunoasca si fara sa vrea nimic in schimb de la mine, m-au gazduit pentru o noapte, mi-au dat mancare si mi-au aratat o poteca spre un rau cu apa racoroasa numai buna de facut o baie intr-o zi de vara.

Dar sa nu devenim melancolici. E timpul sa trecem mai departe spre urmatoarea tara baltica: Letonia sau Latvia cum ar spune ei. Pentru ca in ultimele zile mersesem binisor si eram oarecum “inaintea prognozei de kilometri pe zi” (calculasem eu ca ar fi trebuit sa facem 400 pe zi in medie) ziua avea pentru noi un final deschis.

Sigur era ca trebuie sa trecem in tara vecina. Apoi, daca ne place ce vedem si gasim locuri frumoase ne oprim acolo peste noapte, daca nu, trecem mai departe spre Estonia. Buuun, continuam cu avant, ziua este (din nou) una excelenta din punct de vedere meteorologic. Pana la granita cu Letonia drumul a fost oarecum monoton dar in sensul bun (da, exista si un sens bun) : drum mic, de tara, fara trafic, fara gropi, fara politie, fara orase, fara nebuni. Motorul toarce la ce turatie ii spui tu, asfatul fuge sub tine si tu ai timp sa iti lasi privirea sa alerge peste dealuri line pana departe in zare, acoperind ogoare sau palcuri de padure. Singurii tovarasi de drum sunt cativa nori albi pe un cer albastru.

cer albastru

Un monoton de bine deci. Singurul moment de iesire din acest ritm a fost o mica sarbatoare pentru Gunnar care a implinit pe acele meleaguri straine 10 000 km parcursi. I-am urat la cat mai multi, l-am batut prieteneste pe carene cu stanga si l-am zorit spre granita. E timpul sa schimbam tara…

Intram in Letonia si ne gandim sa ne apropiem de Riga unde sa luam si pranzul si sa vedem si orasul, macar asa, “din avion”, sau din saua motocicletei.

Interesant este ca, asa putini la numar cum sunt ei, nici letonii nu se “au prea bine” cu lituanienii. Am aflat un banc edificator in acest sens:

A Latvian finds a bottle. He cleans it, and opens it. A genie appears and grants him one wish.
The genie reminds him to think carefully, because the caveat is that whatever he wishes for will be granted to his Lithuanian neighbor two-fold also. He thinks for a moment then tells the genie: “Beat me half to death.”

Noi nu intelegem aceste mici “sicane” insa gasim un loc bun de mancat. Ne alegem ceva fara sa stim exact daca platim mult sau putin: alta moneda nationala, alta rata de schimb de care vanzatorii nu erau siguri iar noi nu eram informati in avans de pe net. Nici macar prescurtarea de pe bon nu o intelegem prea bine asa ca decidem sa numim banii letonienilor “LuLuti”. Noi am mancat deci de vreo 10 luluti…

Gunnar, ne astepta rabdator afara…

Haide, sa plecam de aici…

Am ajuns si in Riga, ne-a placut de la distanta, ne-am ratacit putin incercand sa gasim centru, ne-am enervat putin pe trafic, iar in incercarea de a scapa de oras, am nimerit desigur pe singurul drum cu piatra cubica denivelata, linie de tramvai si nisip. Deci totul perfect. Sa iesim mai repde de aici. Ah si totusi, sa nu fiu acuzat ca nu pun o poza si cu … orasul :

Riga

Scapati din haosul Rigai, ne intrebam, ce facem. Pai suntem destul de odihniti, hai sa mergem in Estonia. Plecam mai departe iar eu zambesc putin in casca de usurinta cu care discutam daca ramanem peste noapte intr-o tara sau in alta tara. Un fel de “Baby, preferi sa bei ceai de musetel sau de tei in seara asta?” Pe de alta parte asta nu e asa o mare smecherie in zilele noastre cand globalizarea a facut, din fericire sau din pacate, ca lucrurile sa fie atat de aproape. Ne anunta asta si reclama unui cunoscut lant de fast food, fix in granita cu Estonia.

“Mancarea in graba” fara frontiere

Ce conteaza limitele de viteza, eventuale taxe ce trebuie platite sau alte reguli utile pentru soferii straini? Mai bine sa stii ca M-ul nu are granite si daca ti s-a facut pofta de hamburgeri, ii gasesti colo sa in Parnu.

In Estonia am avut pentru prima data sentimentul ca ceva e “diferit”. Era deja trecut de ora 18 insa afara parea ca de abia trecuse de amiaza. Noi eram inca in sudul tarii si ne gandeam daca sa continuam sau sa ne oprim acolo. Dupa un sms si un telefon scurt decidem ca mergem mai departe si ajungem in Tallinn, capitala Estoniei.

Sau mai exact langa ea, intr-o regiune rezidentiala, unde locuieste Diana, gazda noastra din Tallinn. Ea este pianist. Cand i-am scris spunandu-i cine sunt, ce caut eu prin Estonia si sa o intreb daca ne poate caza pentru 2-3 nopti mi-a zis ca fix in acea perioada sa aiba un concert in Sankt Petersburg. Dar nu e nimic, ne poate lasa cheia casei la mama ei care locuieste in oras, in Tallinn. Noi sa avem numai grija de cainele ei Tristan si pisica ei cat timp stam la ea. Apoi cand plecam, putem sa lasam cheia sub o piatra din gradina.Gradina care era si ea locuita:

Am stat si m-am gandit daca eu as fi avut curajul sa las 2 straini pe care nu i-am intalnit niciodata in realitate sa locuiasca in apartamentul meu amarat de 2 camere. Cu inima deschisa mi-am recunoscut ca nu, nu as fi avut acest curaj. Sau mai degraba nu curat ci perspectiva de a privi lucrurile importante in viata.

Din fericire insa noi am avut ocaiza sa invatam aceasta lectie de “gandire pozitiva” beneficiind direct de ea astfel ca in urmatoarele 2 zile am devenit rezidentii unei casute galbene din lemn de la marginea Tallinnului, avand in grija un caine ce nu ne-a lasat nici macar o data fara sa ne latre ( strainii sunt straini iar el era paznicul locului ) si o pisica inteligenta, curioasa si… deloc “pisicoasa”. Pot spune ca este prima (si singura) pisica ce mi-a placut din cate am vazut/intalnit eu pana acum.

Dar ce avem noi aici?

Ah si pentru ca soarele avea sa nu mai dispara de pe cer in urmatoarele zile ale calatoriei, am simtit nevoia sa las aparatul foto sa isi faca de cap cu un apus vazut din apropierea casei. Si aparatul a vazut asta…

2011-07-01T09:06:07+00:00 By |4 Comments

4 Comments

  1. m4v3rick July 29, 2011 at 3:11 pm - Reply

    Frumoasa calatorie domne’. Sper sa ajung si yo pe acolo, tot pe un V-strom, dar momentan inca mai alerg SVul.

  2. MD August 3, 2011 at 3:30 pm - Reply

    Multumesc. Sa stii ca drumul se poate face foarte usor si cu SV-ul. Noi am stat practic 99% din timp numai pe asfalt.
    Timp si bani de benzina sa fie…
    Sper sa iti placa si restul povestirilor si pozele.

  3. […] reusita. Toti la care am stat au fost oameni de treaba pe care as vrea sa ii revad ( sau, in cazul Dianei din Tallinn sa ii vad pentru prima […]

  4. raul November 19, 2011 at 9:48 pm - Reply

    foarte frumos.

Leave A Comment