Vikingi 5 – Spre Norvegia, prin tara lui Mos Craciun

Locatia curenta:://Vikingi 5 – Spre Norvegia, prin tara lui Mos Craciun

Vikingi 5 – Spre Norvegia, prin tara lui Mos Craciun

Avand in vedere ca am am lasat povestea intr-un camping ce se afla oarecum in sudul Finlandei, titlul scrierii de astazi ilustreaza putin nerabdarea de a ajunge in Norvegia. Si nu intamplator ci pentru ca acest sentiment incepea sa ne incerce si pe noi atunci. Eram deja pe drum de aproape o saptamana si deja la mii de kilometri de casa. Totusi, de cate ori ne uitam pe harta, vedeam ca nici macar nu trecuseram de Cercul Polar. Sa ajungem in Norvegia nici atat… Oricum suceam harta, oricum o urmaream, tot ne rezulta un drum inca lung. Dar hei, suntem in vacanta iar calatoria asta nu este cu planuri fixe si destinatii exacte.

Ne strangem deci calabalacul, incarcam gansacul si plecam mai departe. Printre paduri.

.

Si lacuri.

.

Si din cand in cand trecem prin, sau mai bine zis pe langa ceva asezari. Cum am mai spus, daca prin asezarile mai mari, chiar simteai ca treci si vedeai cate o benzinarie sau cate un magazin, plus bonus ceva case locuite, satele mai mici sunt foarte discrete. Cate o statie de transport in comun ( cu cate o domnisoara draguta asteptand uneori autobuzul ) sau cate un grup de cutii postale, iti dadeau de stire ca esti intr-o zona locuita. Altertat de aceste semne, aveai sansa sa zaresti “din goana calului” cate un acoperis itit dupa perdeaua de copaci.

Nu mai vine…
Spamul cu super oferte de la hypermarket-uri -> aici !

Daca totul mergea bine, astazi aveam sa intram in Lapland tara renilor si a lui Mos Craciun si, mai mult, sa trecem si de Cercul Arctic. Acuma … pe harta noastra nu era marcat exact Cercul Arctic, insa ne documentam putin si aflam ca acesta ar trebui sa fie aproximativ la o latitudine de 66 grade, 33 minute si 44 secunde nord de Ecuator. Deasupra lui, urma sa intram in zona unde macar 1 zi pe an soarele nu apune niciodata si o alta zi soarele nu rasare niciodata.

Am spus ca locatia sa este aproximativa pentru ca pozitia Cercului Arctic nu este fixa. Ea depinde inclinarea axiala a Pamantului fata de orbita sa in jurul Soarelui. Practic Cercul Arctic “avanseaza” spre nord cu aproximativ 15 m pe an.

Insa cum industria de consum nu poate sa tina cont de astfel de “amanunte”, complexul amenajat pentru a “sarbatori” traversarea cercului plus intrarea oficiala in “salasul” lui Mos Craciun, este pus oarecum arbitrar pozitionat “pe acolo”. Avem magazin de suveniruri, restaurante, posta pentru trimis vederi catre intreaga lume si desigur, o linie mare trasa pe jos ca sa stie tot turistul pe unde e cercul asta de care se tot vorbeste. Ah si desigur un stalp cu ceva directii si distante catre asezari omenesti din alte “colturi” ale Lumii. Noh, bine, tragem si noi cateva poze, ne mai invartim pe acolo si decidem ca plecam mai departe.

.

Asia este departe…

Lapland este in mod oficial “tara renilor”. Asta suna frumos si incitant pentru turisti dar pentru soferii autohtoni lucrurile nu sunt mereu vesele avand in vedere ca se produc cateva mii de coliziuni anual intre autovehicule si reni sau elani. Se pare ca o masina mai poate scapa OKish dintr-o intalnire cu un ren insa daca ai “bafta” de un elan (care are cam are de 6 ori greutatea unui ren) e cam problematica treaba, chiar si pentru masina. In consecinta baietii de la circulatie au pus semne de avertizare peste tot. Iar viteza recomandata este de maxim 80km/h. Be de alta parte nici soferii nu s-au lasat mai prejos si multi, mai ales tiristii, si-au dotat masinile cu bull-bar-uri sanatoase in fata. Asa, in caz ca… Noi, fiind pe motocicleta, decidem ca nici macar cu renii nu e bine sa “ne punem” si ne propunem sa fim cu ochii in patru. Si bine facem caci nu trece foarte multa vreme pana cand sa fiu nevoit sa ma urc pe frante cu toata patima si, dupa un prim moment de uimire si de calmare (mi-am dat seama ca o sa ma pot opri la timp), tipand catre Andreea : “uite-l, uite-l ! fa-i o poza, fa-i o poza”. Si i-a facut:

.

Opriti fix in mijlocul drumului cu gura cascata si fara macar sa rasuflam, privim la spectacolul in premiera pentru noi. La cativa metri in fata noastra, fara sa para ca ii pasa de noi sau de faptul ca este pe un drum european, renul isi vedea agale de drum. Il lasam sa treaca cu rabdare, rabdare ce nu este impartasita si de o masina cu numere locale care face slalom grabit printre noi, opriti in mijlocul drumului si renul ce isi continua traversarea. Probabil ca printre dinti injura si animalul (“The second most stupid animal that exists in Finland, after the mosquito” cum am aflat de la un finlandez), dar si turistii idioti opriti ca la teatru.

Plecam mai departe si cum ne apropiam de ora 8 incepem sa ne gandim la popasul de odihna. In seara aceea aveam sa ne oprim la un finlandez pe nume Timo ce locuia conform detaliilor trimise de el initial pe net intr-un orasel numit Sondakya. Pe masura ce ne apropiam de el ii trimitem sms sa ii spunem ca venim. Ne raspunde ca foarte bine, ne asteapta, dar sa avem grija ca de fapt sta inainte de Sondakya, intr-un satuc cu numele x. Buun, nici o problema. Ajungem noi in satucul cu pricina si ii mai dam un mesaj sa il intrebam cum ii recunoastem casa. Ne raspunde ca de fapt el nu sta chiar in acel satuc ci la cativa km in padurea de langa. Trebuie deci sa gasim un anumit drum forestier pe care sa il urmam. In jur, peisajul este deja deloc surprinzator : paduri cat vezi cu ochii:

.

Ok… deci practic urmeaza sa stam peste “noapte” la un tip pe care nu il cunoastem, ce locuieste intr-o casa izolata din mijlocul unei paduri. Hmmm ceva amintiri din filme de groaza anybody? 🙂

Eh dar noi credem in bunatatea oamenilor, deci ar trebui sa nu ne temem. Toata ideea cu dormitul la gazde locale era sa cunoastem felul lor de a fi. Si apoi, finlandezii sunt oameni pasnici si de treaba. E da, dar pe de alta parte, 6-7 luni de noapte continua iti pot afecta in tot felul de moduri mintea. Si in timp ce tot aruncam noi ideile astea, mai mult amuzati de situatie decat speriati cu adevarat, in spatele nostru opreste o masina, din care coboara o doamna blonduta care spune ” Hello, are you looking for somebody?”

Hmm yeah, we are. We would like to know where Timo lives. Do you know him?”

“Yes, I am his wife. You must be our guests from Romania. I am just coming back from work. You can follow my car to our home”

Locuinta din padure

E hai ca uite, omul are si sotie, si copil, suntem bine. Plecam intr-adevar pe drumuri forestiere ce intra in padurile ce par fara sfarsit. Pentru o buna bucata de vreme, nu se mai zaresc nici case nici vreun alt semn ca ar fi oameni prin jur. Si ajungem la destinatie : o casa mica si cocheta din lemn, aflata chiar pe marginea unui rau. Sauna este alaturi. Iar “gospodaria” este completata de inca o constructie ce joaca rol de garaj dar si casa de oaspeti, atelier si camera de petreceri.

Facem cunostinta si cu Timo, un om serios cu un job serios (managerul unei companii pusa pe picioare chiar de el si cativa asociati) si cu hobby-uri interesante (in timpul liber Timo proiecteaza si construieste board games). Ca urmare a pasiunii sale, camera unde urmeaza sa dormim noi este intesata de jocuri, mai cunoscute sau mai “de nisa”. Locul poate fi cu siguranta visul oricarui copil mic.

Avem ocazia sa aflam cate ceva despre viata lor aici, despre cum isi cresc copilul in acest mediu, despre munca lor si pasiunile pe care le au. Simtim ca suntem cunostinte vechi si ca acum doar ne revedem, asa, dupa o perioada mai lunga. Pentru prima oara de cand ne-am dat jos de pe feribot in Helsinki, simtim ca suntem cu adevarat in Finlanda si ca nu ne grabim niciunde. Gazdele noastre nu rateaza ocazia de a incalzi sauna dovedind inca o data ca pentru finlandezi aceasta este o adevarata cultura. Ne marturisesc ca atunci cand un finlandez isi construieste o casa, in primul rand isi construieste sauna. Apoi vede, in functie de cati bani mai are, cate camere o sa mai aiba casa, ce mobila isi ia si tot asa. Dar sauna este prioritatea numarul 1. Eh, dupa o zi lunga pe motocicleta, o sauna nu poate sa fie decat relaxanta si benefica asa ca decidem ca e bine sa dam curs invitatiei. “Cand esti in Finlanda… fa precum finlandezii”…

Apoi discutiile se muta in “camera cu jocuri” unde incercam o cina, cumparata din super-market si formata cu precadere din peste. Timo desface si o sticla de vin iar discutiile sar intre topicuri dintre cele mai variate, de la situatia economica a tarilor noastre, la istorie, la board games si desigur la profesiile noastre. Timpul trece pe nesimtite si noi ne dam seama ca e deja 2 “noaptea”. Ne spunem noapte buna iar inainte de culcare surprind rasaritul soarelui dincolo de rau. Nu fusese ascuns decat cateva zeci de minute sub linia copacilor…

Rasarit de soare. La 2 AM.

Buna dimineata !

2011-07-11T11:30:29+00:00 By |3 Comments

3 Comments

  1. Andrei C July 11, 2011 at 9:16 pm - Reply

    Bai sunt in urma…acus ajungi in Nord si eu inca n-am plecat de la Trondheim, ca sa zic asa…

    • MD July 13, 2011 at 8:18 am - Reply

      Hehe, ei lasa ca de abia o sa ai mai multe posibilitati sa faci link 🙂

  2. Traveling Hawk September 1, 2011 at 11:15 am - Reply

    He, he, as fi avut aceleasi temeri ca si voi dar sunteti, totusi, mai curajosi…

Leave A Comment