Vikingi 6 – Norvegia, in sfarsit !

Locatia curenta:://Vikingi 6 – Norvegia, in sfarsit !

Vikingi 6 – Norvegia, in sfarsit !

Vineri dimineata, a 8 – a zi de calatorie.  Ne trezim destul de tarziu ( probabil ca sticla de vin si discutiile pana la ora 3 noaptea au avut o oarecare legatura cu asta ) , mancam ceva la repezeala, ne luam la revedere de la Timo si plecam mai departe spre nord.

Cu dor de munti si de o priveliste care sa ne dezvaluie si altceva decat… uhmm padure padure, simtim ca suntem aproape de Norvegia. Chiar aproape nu eram noi caci mai erau cateva sute bune de kilometri. Dar decidem oricum, sa incercam sa trecem granita astazi si sa ajungem la mare.

Pana sa reusim asta insa mai aveam de trecut cateva probe. In primul rand…. drumul prin padure… nici o surpriza aici. Ne mai intalnim si cu ceva reni reali si cu un… elan… din piatra. Mie mi se pare un risc si o lipsa de responsabilitate sa pui pe marginea drumului o statuie la scara 1:1 cu un animal ce poate sa cauzeze accidente. Dar in fine, iata unicul elan pe care l-am intalnit in Scandinavia :

A doua proba pentru acea zi avea sa fie… temperatura. De cand plecasem din Romania, fuseseram rasfatati cu o vreme calda dar fara sa fie caniculara, cu ceva nori dar fara sa ploua serios, ce sa mai, o vreme excelenta pentru motociclism. Asa incepuse si ziua respectiva insa, la nici 100 de kilometri de la plecare, am simtit nevoia sa tragem pe dreapta sa mai punem ceva haine pe noi. Devenise “frigulet”.

Plecam mai departe insa nu trece prea mult timp si suntem nevoiti sa oprim din nou pentru ca pur si simplu tremuram de frig pe motocicleta. Soarele disparuse dupa o perdea serioasa de nori iar joaca se cam terminase. Punem deci pe noi cam tot ce ar fi putut ajuta la pastrarea caldurii corporale. Pe deasupra aruncam pe noi si costumele de ploaie, desi afara nu ploua. Dar sa fie acolo, de windbreaker.

Lacul Inari, al treilea ca marime din cele peste 180 000 de lacuri pe care le are Finlanda, ne intampina mohorat si intunecat.

Parca aceasta admosfera contribuie la dorinta noastra de a trece in Norvegia chiar astazi. Simtim ( justificat sau nu ) ca vremea rea ne ajunge din urma.

Trecem deci mai departe si ne apropiem de partea cea mai nordica a Finlandei. Terenul devine deluros. Soseaua ingusta si practic pustie se arunca dintr-o vale in alta si se pierde pe creasta din zare. Nici macar lacuri par sa nu mai fie.

Desi l-am simtisem uneori si in zilele trecute,  sentimentul de izolare, unul apasator, greu, amplificat de norii josi si copacii mohorati devine acut in aceste locuri.

Uimitor, si in aceste locuri mai intrezarim, e drept mult mai rar, cate o casuta postala la marginea drumului. Semn ca acolo, ascunsa dupa perdeaua de copaci este o locuinta, traieste cineva. Nu putem decat sa ne intrebam cum sunt iernile in aceste locuri.

Si cum tot ne gandeam noi la iarna… iaca in zare se vad munti ce poarta zapada pe creste. E drept ca nu ar fi trebuit sa fim surprinsi avand in vedere latitudinea la care ne aflam, insa recunosc ca noi am cam ramas cu gura cascata.

Erau insa si parti buna in aceasta priveliste.  Chiar ne era dor de munti, asa ca era o adevarata placere sa ii revedem dupa atata campie strabatuta din Polonia. A doua parte buna era stiam sigur ca Finlanda nu are munti in acea zona. Deci, undeva intre noi si acele creste spre care ne indreptam era granita.

Si intr-adevar, dupa o scurta oprire intr-un orasel mic de la granita trecem in Norvegia. Vrand parca sa ne incurajeze si sa ne felicite pentru drumul de pana atunci, norii se risipesc pentru scurt timp, lasand soarele sa luceasca in zapada muntilor. Facem cunostinta cu Norvegia deci…

Andreea imi spune “sper ca drumul nostru nu trece pe acolo”. O linistesc spunandu-i ca sigur drumul o sa treaca printre creste si ca nu o sa ne apropiem prea tare de zapada. Prea putin stiam noi avea sa urmeze in urmatoarele zile…

Ajungem la mare. E frig, cerul este mai mult noros, suntem obositi dar simtim amandoi o mare bucurie. Am reusit ! Ceea ce acum cateva luni era doar un gand indepartat, acum era realitate. Priveam plajele pustii ale Marii Nordului. Si era… frig. Parca in gandurile noastre nu era asa frig cand ajungeam acolo…

Costumatia de vara. Esarfa pentru gat inclusa.

Ei, acum ne ramanea intrebarea ce vom face mai departe. Si nu era o intrebare chiar simpla si spontana ci una cu o istorie ceva mai lunga in spate. Iata care :

Acum multa vreme cand “ideea Norvegia” inca era pe lista si la mare concurenta cu alte idei, bunul nostru prieten Andrei se plangea ca Islanda e prea scumpa si ca este in cautare de alta destinatie pentru vacanta. “Pai hai in Norvegia ca si noi ne gandim sa mergem” . ” Ce tare ar fi sa mergem grupat ” … si tot asa zburau, la vremea respectiva, ideile. Cum insa planurile nu ies mereu asa cum sunt gandite, cu zile de vacanta reduse dar cu bilete de avion in plus, Andrei avea sa “ne ajunga din urma” in Norvegia si sa mearga cu oa masina inchiriata acolo. Va recomand calduros www.miscellanea.ro pentru povestile si pozele lui Andrei pe aceeasi tema.

Cand inca eram in Bucuresti, ne dam deci intalnire  la o intersectie aflata la mii de kilometri distanta, intr-un loc necunoscut, intr-o zi de luni. Adica aici :

Ei si iata ca noi ajungem la intersectia corecta insa  vineri, cu 3 zile mai devreme decat data stabilita initial. Ok, ce facem acum? Am vrea sa ne tinem de cuvant si sa mergem impreuna la NordKapp. Atunci sa intrebam gazda noastra la care ne gandeam sa stam dupa ce ne intoracem de la NordKapp daca e OK sa ajungem cateva zile mai devreme si daca e OK sa stam cateva zile mai mult.

Avea sa fie una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in aceasta calatorie.

2011-07-12T16:43:04+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment