Vikingi 8 – Nordkapp

Locatia curenta:://Vikingi 8 – Nordkapp

Vikingi 8 – Nordkapp

Soare si frumos afara. Din nou. Fara ploaie de cand am ajuns aici. ( oare cata bafta am avut noi in excursia asta sau altfel spus oare cat de naturata este parerea noastra despre cum arata verile la norvegieni?)

Nu avem prea mult timp sa ne gandim la aceste lucruri pentru ca astazi, in formatie completa, avem de ajuns la NordKapp.

Facem stanga la intersectia, deja celebra,  (ironic ca in cele din urma nu ne-am intalnit exact acolo ) si ne pregatim sa parcurcem ultimii 100 de km din drumul E69. Cand am plecat de acasa aveam impresia ( gresita) ca “nu mai e chiar asa mult” pana la Nordkapp odata intrati in aceasta ultima faza. Ei bine… ne-am cam inselat. Chiar daca numarul in sine de kilometri nu este chiar impresionant, drumul este unul destul de tehnic si deloc plictisitor.

Peisajul devine din ce in ce mai alpin (desi ne aflam la doar cativa metri peste nivelul marii), copacii sunt doar o amintire a latitudinilor mai mici. Trecem prin sate de pescari si urmam drumul ce se agata de margini de stanci, dupa ce face bucle largi urmarind liniile golfurilor.

Peste la uscat

Tot acum incep sa vina si tunelurile. Pana acum Andreea avusese de infruntat un singur tunel, lung de 2 kilometri si ceva. Insa acum aveam as dam peste mai multe, mai lungi si … mai sub apa. Caci ultima parte a traseului se regaseste pe o insula. Pana nu de mult acolo se ajungea doar cu un feribot. Insa baietii au hotarat sa traga un tunel pe sub mare ca sa faciliteze accesul turistilor spre minunatul punct tursitic.

Tunneling

Ecuatia e simpla: Tunel de vreo 7 kilometri, cobori cam 250 de m sub nivelul marii apoi te plimbi 2 km pe sub mare si urci inapoi pe insula. Masini, caravane, motociclte, biciclte si… “per-pedesi” toti prin acelasi tunel. Interesant si frumos. Pe partea cealalta gasim si reni. Ei insa nu folosesc tunelul ca sa ajunga pe insula ci… inoata.

Pe partea cealalta insa cerul se intuneca si avem ocazia pentru prima data sa vedem cat de usor se poate schimba vremea aici. In doar cateva minute peisajul s-a schimbat de la :

A trecut prin :

Si a sfarsit asa :

Drumul, european pana la ultimul metru de asfalt, te varsa exact in fata gheretei unde trebuie sa platesti. Si nu putin. Si nici macar primariei locului sau statului norvegian. Nu. Unui particular. Un baiat destept a cumparat fix limba de pamant “cea mai nordica”. A tras un glob mare de efect pentru poze, un complex turistic cu tot ce trebueie : hotel finut, restarutant, muzeu, magazin de suveniruri si parcare mare afara. Ei si pentru toate astea trebuie sa platesti. Chiar daca tu nu vrei decat sa ajungi la glob si sa iti tragi o poza cu “Sfarsitul pamantului”.

Eh dar sa lasam detaliile administrative. Cert este ca daca ajungi pana acolo in gura locului, parca nu te lasa inima sa te intorci doar din zgarcenie. Asa ca nici noi nu ne-am intors.

Vremea continua insa sa fie mohorata. Si era foarte FRIG (asta in caz ca nu am facut asta clar pana acum… ). Asa ca manati de la spate in parte de frig in parte de lipsa de timp am facut un tur de forta a complexului. 2-3 poze la stanca, hai inca una si fara casca, hai una repede cu tricoul de PiM.

Si gata, inapoi la caldura unde mancam un hot-dog exorbitant de scump. Dar foarte bun pentru foamea noastra.

La intoarcere Andreea decide ca ramane in masina cu Andrei. Pentru prima ( si singura ) data in calatoria asta aveam ocazia sa merg singur pe Gunnar. And what a ride it was.

Radeam in casca, uitand si de frig si de tot. Fix bucata aceea era exact ceea ce visam cu 2 ani jumatate inainte, cand inca nu aveam permisul pentru motociclete si toate astea erau doar asa… un “cum ar fi sa… “.  Si uite ca se intampla. M.I.C.A.D.U. !

MICADU

2011-07-21T09:06:06+00:00 By |1 Comment

One Comment

  1. Traveling Hawk September 1, 2011 at 11:26 am - Reply

    Grozav! Tocmai ma gandesc de cate se priveaza cei ce nu au “boala” blogarelii si nici macar nu urmaresc asa, de hobby, blogurile altora…

Leave A Comment