Vikingi 9 – Spre insulele Lofoten

Locatia curenta:://Vikingi 9 – Spre insulele Lofoten

Vikingi 9 – Spre insulele Lofoten

Cu Nordkapp-ul vizitat ne dam seama ca de acum “it’s all downhill” cum ar spune englezul.  dar asta nu inseamna ca lucrurile urmau sa fie mai putin interesante.

In primul rand eram bucurosi ca uram sa ramanem in formatie completa pentru urmatoarele zile. Andrei, om cu capul pe umeri, isi facuse rezervare la un hostel langa Nordkapp pentru noaptea de luni. Inca inainte sa ne intalnim cu el insa, noi ii strecurasem in sms-uri un gand “machiavelic”. Acela de a renunta la cazarea lui si de a veni, macar pentru o noapte, sa stea cu noi pe insula minunata Seiland (desigur, verificasem mai intai cu gazdele noastre daca e in regula). Am avut grija sa “udam” bine acesta idee pe tot drumul spre Nordkapp si sa o crestem astfel incat saracul Andrei, a cedat pana la urma si a renuntat la (probabil) confortabilul pat al hostelului si s-a intors cu noi la Mimi si Anton. Cum s-a simtit acolo pe insula o sa il las pe el sa va povesteasca.  Noi am fost fericiti ca l-am convins si ca nu a ramas singur in urma.

Ne-am bucurat de o ultima seara linistita pe insula si recunosc ca am simtit o urma de tristete gandindu-ne ca de maine urma sa plecam iar la drum. Totusi, nu prea mare era tristetea caci in urmatoarele 4 zile urma sa calatorim impreuna, urmand aproxiamtiv linia fiordurilor spre vestul Norvegiei si coborand incet incet spre Insulele Lofoten.

Pana acolo insa, mai aveam cateva sute bune de kilometri de parcurs printre fiorduri si trecatori montane. Astfel de drumuri, combinate cu o vreme incredibil de frumoasa nu poate sa insemne decat placere pentru orice motociclist. Si nu doar pentru motociclisti. Andrei se distra se pare la fel de bine la volanul lui Zaharia ( numele primit ad-hoc de masina inchiriata. Noi ii mai spuneam “barca” … )

modafinil online pharmacy without prescription

Bagam de seama ca deja suntem obisnuiti cu zapada omniprezenta pe stanci si zambim gandindu-ne cat de speriati eram in prima zi de vederea ei.

Este amuzant cum se adapteaza omul la o situatie noua.

Ne continuam drumul alternand peisajele pur montane cu varfuri ce par rupte din Alpi (dar care de fapt de abia depasesc 2400 m ) cu fiorduri cu o apa incredibil de albastra si, banuim noi, incredibil de rece.

In multe locuri vedem ferme de peste. Ideea e simpla : in loc sa te chinui sa gasesti tu pestele in apele astea reci si adanci, te folosesti de locatie in avantajul tau si iti faci cateva tarcuri direct in fiord. Avand rezolvata problema apei proaspete, populezi cu puiet, dai de mancare cat trebuie si iti creste pestele deja in “plasa”.

Ne oprim numai pentru lucruri strict necesare: sa cumparam de mancare sa punem benzina. Pranzul il luam in aer liber, incercand ceva carne de ren pasta de icre si alte minunatii “clasice” pentru locul unde ne aflam. Ziua trece linistit si pentru ca nu avem nici o cazare stabilita pentru aceasta seara ne continuam drumul numai atat cat ne face placere, fara sa ne fortam prea mult. Gasim,pur la intamplare, un camping in “fundul unui fiord” langa un sat ratacit.Luam o casuta fara prea multe ifose si despachetam. Ne aflam exact langa apa iar de la masuta aflata in spatele casutei se putea observa zona ce avea sa fie in curand inundata de flux:

Vedere “la mare”

Simtindu-ne inca “in forma” si seara fiind destul de tanara ( nu cred ca era nici ora 19 )  incercam sa petrecem in stil mare intr-una dintre bombele locale, ceva cu “Troll” in denumire. Ei bine se pare ca localnicii nu au acelasi spirit petrecaret caci respectiva bodega se inchisese fix cu vreo 10 minute inainte sa ajungem noi.

Ne multumim deci cu ceva cumparaturi de la o benzinarie si cu o plimbare prin micul port.

Interesant este ca in Norvegia este mai ieftin sa detii o barca decat o masina. Desigur, vorbim de o barca rezonabila nu de vreun yacht nesimtit cu elicopter sau mini-submarin. Se pare ca barca este in continuare vazuta la ei mai mult ca o necesitate ( pescuiesti, ajungi la vecinul din capul celalalt al fiordului etc ) asa ca platesti taxe mult mai mici si mai putine decat pentru autoturisme iar “locul de parcare” este in multe cazuri gratis daca ti-l construiesti singur.

Asa ca, decat un “BMWeu ursulet” mai degraba iti da mana sa ii iei sotiei, prietenei sau amantei o mica bijuterie plutitoare. Pentru efect maxim, se alege numele potrivit :

Inspiratie maxima la alegerea numelui

Dar sa nu fim rautaciosi. In micul port majoritatea ambarcatiunilor sunt totusi cele pentru “castigarea painii” sau altfel spus pentru prinderea pestelui.

Bag de seama ca in toata plimbarea nu am intalnit nici macar un om in port. Si nu era chiar asa tarziu. Soarele sus pe cer si lumina puternica amplifica senzatia de pustiu, o senzatie stranie rupta parca dintr-un film SF in care vreun virus loveste toata populatia planetei si lasa asezari intreci la cheremul (!?!) monstrilor. Eh, dar aici nu este nici un monstru adevarat. Doar pescarusi…

Pasari

E momentul sa ne intoarcem pentru o cina la masuta din spatele colibei. Peste fiord, soarele avea sa coboare dupa munte pentru cateva minute.

2011-07-25T19:35:56+00:00 By |2 Comments

2 Comments

  1. Sorin June 4, 2012 at 12:51 am - Reply

    Frumoasa vacanta! M-ati facut sa fiu si mai nerabdator sa plec cu mobra pana la mama dracu si inapoi 🙂

    Curios sunt insa cum i-ati cunoscut pe oamenii la care a-ti stat? Parca nu am citit asta in nici un post…:)

  2. AlexMD June 4, 2012 at 5:21 pm - Reply

    Salut Sorin! Multumesc pentru aprecieri. oamenii pe la care am stat i-am cunoscut doar virtual, online inainte de a ajunge acolo.

Leave A Comment