Vikingi 7 – Viata la tara

Locatia curenta:://Vikingi 7 – Viata la tara

Vikingi 7 – Viata la tara

Asteptand intalnirea cu Andrei de la inceputul saptamanii viitoare, am decis deci sa schimbam planurile de cazare si sa rugam familia care ne astepta abia luni seara, sa ne primeasca mai devreme cu cateva zile si poate si pentru ceva mai multezile.  Gazdele noastre traiesc pe o insula de langa Hammerfest, orasul cel mai nordic al Europei. Pe insula se ajunge cu un feribot.

Primul semn ca am facut bine  ce am facut a fost ca am ajuns la timp sa prindem ultima cursa a feribotului din acea zi. Asta dupa ce am mers pana la debarcader oarecum pe intuitie pentru ca nu reuseam sa contactam telefonic nici gazdele iar debarcaderul era oarecum in afara drumului spre Hammerfest. Cand am ajuns acolo, feribotul era pustiu.

Daca il ratam atunci nu mai aveam cum sa ajungem pe insula.

Al doilea semn pozitiv a fost ca in timp ce eram pe feribot se apropie de noi o femeie si ne spune :

– “Hello, I am Anne Mette”.

– ” Hello… ” (?!?) .

– “I am the daughter of Mimmi, your host. If you want, you can follow my car to her house. We are having a party because it’s her birthday”

No bun, daca nimerim si in mijlocul unei petreceri si mai bine. Si uite asa aflam incet incet cine sunt gazdele noastre. Mimmi si Anton locuiesc intr-o casuta cocheta, langa un fiord ( desigur ). De la fereastra sufrageriei poti vedea cum (nu) apune soarele :

Sunt pensionati amandoi acum, insa asta nu ii impiedica sa aiba tot felul de activitati. Couch Surfingul este numai una dintre ele, pe care au descoperit-o de curand si de care sunt foarte incantati. Mimi se ocupa si cu educarea copiilor in siguranta pe mare. Merge la scoli, preda cursuri. Anton implineste anul acesta 80 de ani insa chiar fiul lui recunoaste ca atunci cand merge pe munte rar se intampla sa nu oboseasca nepotii inaintea lui… A fost 30 de ani marinar iar acum s-a ales cu o porecla pe insula lui : MacGyver . Asta pentru ca nu prea exista motor pe care sa nu stie sa il repare si toata lumea il cheama pe el.

Tot cu ei pe insula locuieste si fiica lor, Anne Mette care este educatoare in Hammerfest. Au si un baiat, Eirik, care insa locuieste in oras si este bucatar la un hotel in Hammerfest. Insa acum, pentru weekend au venit cu totii acasa, pe insula, bucurandu-se de vremea excelenta si de familie.

Si ca tot spuneam de insula : Seiland este a opta insula ca marime din Norvegia si  in mare parte o rezervatie naturala. Doar cativa oameni locuiesc acolo, vreo 280, dar si ei sunt impartiti in asezari din nord (cea mai mare este “Honseby – Satul gainii”)  si cele din sud, iar intre aceste asezari nu exista drum. Cu toate astea oamenii au scoala, “shop”, pompa de benzina, masina de posta, pescarie (desigur) si chiar un mic “shipyard”. Viata decurge lin, cu particularitatile impuse de locatia nordica extrema.

Desi in plina vara, faptul ca ne aflam intr-o locatie cu climat extrem este totusi vizibil prin detalii subtile. De exemplu vedem aceste pluguri lasate fix langa drumul principal. Acum arata caraghios acolo insa probabil ca in lunile de iarna sunt folosite intens.

In cursul weekendului avem ocazia sa vedem cum oamenii isi vad relaxati de viata, se bucura cu adevarat de vara, prea scurta din acele locuri.

Exista o adevarata colonie de pasari, si multe dintre ele isi fac cuib chiar si pe marginea drumului si nimeni nu le deranjeaza. Stau pe oua, isi cresc puii si aproape ai putea crede ca nu le este frica de oameni. Si culmea este ca… nici oamenilor nu prea le este frica de oameni. Cheile sunt lasate de obicei in usa si oricum, usile nu prea se inchid. La fel barcile, masinile, snowmobilele. Ah, de fapt snowmobile am vazut chiar lasate in camp. Cand am intrebat contrariat ce cauta acolo… mi s-a spus ca eh, acolo s-a intamplat sa il surprinda topirea zapezii… o sa vina propietarul sa il ia cand o sa dea din nou zapada.

Avem bafta sa fim invitati la o iesire cu barca in fiord pentru ceva pescuit. Trebuie sa recunosc ca pescuitul nu este una dintre pasiunile mele. Insa cum in Norvegia pestele joaca un rol atat de important, absolut toata lumea stie sa pescuiasca si mai toata lumea are si cate o barca cu care paote sa faca asta cand pofteste.

Plecam deci cu mica barca a lui Anton. Prima surpriza pe care o avem nu tine nici de peisajele incredibile ci de un alt punct : Anton observa in departare… balene! Auzisem ca mai intra uneori si in fiorduri si ca daca ai chiar bafta mare le poti vedea chiar f aproape de mal. Ei bine, noi nu am avut chiar asa de mult noroc insa caci erau departe insa, cu binoclul se vedeau foarte clar jeturile de apa aruncate in aer. Din pacate nu ne-am putut apropia asa ca sper intr-o intalnire viitoare. Pana atunci ne bucuram de peisajele ce ne inconjoara.

Fiorduri inzapezite

Ca in orice poveste pescareasca, a trebuit sa trecem si noi prin perioada in care nu am prins nimic de imi plangea stomacul de foame (in pur stil perscaresc, am plecat hotarati sa mancam numai ceea ce prindem si nu aveam decat paine- pregatita in casa de Mimmi- si salata, nimic altceva de mancare cu noi pe barca). Fiind insa o echipa bine organizata nu ne-am descurajat!

Pescari la datorie

Fotograf printre undite

Dar apoi, cu ajutorul mai mult sau mai putin pretios al sonarului (eu cred ca nu ajuta prea mult dar in fine) am reusit sa prindem si eu si Anton ceva cod. O parte din ei au ajuns direct in tigaie pe barca. Restul au ramas sa fie gatiti la o alta cina, acasa.

Cina noastra trebuie sa fie pe undeva pe aici…

Tot alergatul (ahem… plutitul ) dupa peste ne-a luat ceva timp si cum plecasem destul de tarziu ne-am dat seama ca ne-a prins “miezul noptii”.  Soarele era, in drumul sau spre est. Faimosul. “The midnight sun”. E frumos, da. E ciudat sa il vezi acolo, da.  Insa totusi mi se pare ca se face muult prea mare tam-tam turistic pe asta.  Daca stai o vreme acolo poate deveni oarecum iritant sa iti spuna toti ca “you can see the midnight sun”.Arrr… stiu, e fain, dar pot sa vad si “the 1AM sun” sau “the 2 AM sun” …

Dar pentru a nu stirbi totusi “produsul de marketing” norvegian, iata, poza cu “Soarele de la miezul noptii”!

The … sun !

Timpul trecea incet si frumos asa ca ziua de luni a venit neasteptat aproape.  Am plecat cu primul feribot de pe insula pentru a onora o intalnire stabilita cu mult timp in urma in Romania. Andrei ne-a facut o surpriza si ne-a asteptat la debarcader. Vazandu-l pe debarcader vesel cu aparatul de fotografiat dupa gat si facandu-ne cu mana, nu m-am putut abtine sa nu zambesc avand sentimentul acela de “bine” ca un plan facut cu multa vreme in urma, urmeaza sa se realizeze, in ciuda schimbarilor si a piedicilor neprevazute 🙂

Am plecat spre NordKapp impreuna.

2011-07-19T11:41:36+00:00 By |2 Comments

2 Comments

  1. Nicu P. July 20, 2011 at 7:45 pm - Reply

    ssuper… dupa cateva ore am terminat de citit ambele bloguri(celalalt a fost primul de care am dat) . Bafta in continuare!

  2. MD August 3, 2011 at 3:31 pm - Reply

    Multumesc pentru aprecieri. Succes si tie in continuare. Si daca mai gasesti ceva ce iti place, da-mi de stire.

Leave A Comment