Ziua cea mai lunga

Locatia curenta::/, Blog, Povestile Matildei, Romania/Ziua cea mai lunga

Ziua cea mai lunga

Marti dimineata plecam de la Suceava urmand directia generala Sud. Aveam peste 2 zile o intalnire cu… Dunarea.  Cum timp aveam suficient nu ne simteam presati in nici un fel si incropim un traseu ceva mai sinuos ce urma sa ne duca de 2 ori peste Carpatii Orientali inainte de a ne apropia de Galati. Vizitam Cetatea Neamtului si ramanem placut impresionati. Se pare ca au fost ceva fonduri europene folosite si rezultatul se vede. Urmama apoi incet drumul spre poalele Ceahlaului urmand conturul lacului de acumulare de la Bicaz si apoi prin Cheile Bicazului iesim in Transilvania. Nu inainte de a lua pranzul langa Lacul Rosu.

Initial ne gandeam sa campam pe undeva dupa iesirea din munti. Insa era destul de devreme, nici macar ora 16. Iar noi eram odihniti si parca nu ne atragea nici un loc in jur. Asa ca decidem sa mergem mai departe. “Gasim noi vreun loc”. Trecem de Gheorgheni si facem stanga spre Miercurea Ciuc.  Ne gandim ca vom gasi un loc de campare in spre Baile Tusnad. Dar parca nu era chiar foarte bine sa facem asta. Pe masura ce inaintam gandul sa incercam sa trecem muntii si a doua oara inapoi in Moldova ni se parea din ce in ce mai bun. O sun pe Madalina si o intrebam daca ne primeste cu o seara mai devreme decat spuseseram noi ca vom ajunge in Focsani.  Zice ca da. Bun. E 17:30 si noi ne pregatim sa facem stanga pe DN11B  spre Targul Secuiesc. Orele sunt inaintate insa decidem ca nu suntem in cursa cu timpul ci vom ajunge cand vom ajunge.  Foarte bine, atunci ramane sa ne bucuram de apusul de soare de pe Valea Seaca.

Ajunsi in Targul Secuiesc decidem ca cel mai sigur este sa trecem pe Valea Oituzului. Mai exista un drum ce ne-ar fi scos direct spre Focsani insa dupa o consultare cu Andrei renuntam la varianta aceasta din motive de “s-ar putea sa fie lipsa asfalt”.

Sincer nu prea am ramas cu multe din trecerea peste Oituz. De la un moment se lasase deja noaptea si nu imi mai ramasese decat sa ma concentrez la drum. Si daca Tihuta a fost un drum pe care simteam libertatea si placerea de a “te da”, pe asta simteam responsabilitatea de avea grija de noi si de a ne duce intregi acasa. Asa ca ochii mari la bezna din fata si inainte.

Trecem si de Onesti si deja numaram km pana la “autostrada” ( adica E85 ). Cu tot frigul ce se lasase peste echipamentele noastre de vara, cu toate gropile pe care nu le vedeam din cand in cand mai priveam la stelele ridicate pe cer si luminile satelor lasate peste zare si ma gandeam zambind ca dimineata plecand din curtea copilariei nici nu gandeam ca astazi va fi ziua cea mai lunga. Si totusi era bine asa.

Ajungem la E85 si reluam drumul spre Sud. Nu inainte de a trece “putin” ilegal peste drum la un OMV. Capucino fierbinte , placinta de mere si caldura. Pe toate le apreciezi mai bine dupa ce ai inghetat putin in ultimii 40 km.

Bun, acum hai sa ne gasim gazda din noaptea asta caci totusi mai trebuie sa si dormim.  Inca ceva kilometri in care , pentru mai multa siguranta imi gasesc o masina dupa care ma tine. Un “iepure” ce limineaza calea.  Il parasim multumindu-i cand intram in Focsani si cu ajutorul unui taximetrist gasim adresa cautata. Ceai fierbinte, salutari spre Pluto, somn. Multumim Madalina.

2013-09-29T20:52:57+00:00 By |0 Comments

Leave A Comment